caniculă
Etimologie
Din franceză canicule
Pronunție
- AFI: /kaˈni.ku.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului caniculă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | caniculă | canicule |
| Articulat | canicula | caniculele |
| Genitiv-Dativ | caniculei | caniculelor |
| Vocativ | caniculo | caniculelor |
- căldură dogoritoare specifică zilelor calde de vară
- perioadă în care steaua Sirius răsare și apune o dată cu soarele
Sinonime
val de căldură
- arșiță, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală, înăbușeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală
- (livr.) torpoare
- (pop.) arsură, vipie
- (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pâclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc
- (prin Ban.) arsoare, pripeală
- (Ban. și Transilv.) friptoare
- (prin Olt.) japsă
- (înv.) ars, pripec
- (fig.) cuptor, jar
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
val de căldură
Traduceri
|
|
perioada lui Sirius