bateau

Vezi și : bâteau

(français)

Din franceză veche batel, care provine din anglo-normandă bat < din engleză veche bāt + sufixul latin -ellus. Înlocuise cuvântul nativ nef, care provine din latină navis („navă”).

Înrudit cu catalană bot, engleză boat, germană Boot, latină battus, neerlandeză boot, portugheză bote, spaniolă bote și vechea limbă norvegiană bátr.

• AFI: /ba.to/
•  Audio^fișier

bateau m., bateaux pl.

1. (mar.) barcă

• (mar.) (argou) baille, bâtiment, coquille de noix, embarcation, esquif, navire, (înv.) nef, (fam.) rafiot, vaisseau

• batelée
• batelet
• bateleur
• batelier
• batellerie

Declinarea adjectivului bateau
	Singular	Plural
Masculin	bateau	bateaux
Feminin	bateau	bateaux

1. în forma de barcă

   L'encolure bateau d'une robe ou d'un corsage.

2. (fam.) banal

   Un sujet d'examen bateau.

• 2: banal, bidon

bateau m., bateaux pl.

1. (fig.) minciună, înșelăciune

• arnaque, entourloupe

• mener en bateau
• monter un bateau

bateau

1. (în Quebec) (folosit pentru a exprima admirație, excitare sau enervare)

   Il s'approcha du comptoir en bougonnant :

   – Cré bateau, ça va mal en Norvège ! — (Gabrielle Roy, Bonheur d'occasion, 1945, II, 1)

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire