curăța

Din curat.

• AFI: /ku.ˈɾə.ʦa/

I.

1. (v.tranz. și refl.) a face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine.

   Curăț murdăria de pe jos.

2. (v.tranz.) a îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă.

   Ea curăță un fruct de coajă.

3. (v.tranz. și refl.) a (se) vindeca de o boală (de piele).
4. (v.tranz.) a îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare.

   Curăț praful.

   A curăța un obiect de murdărie.

II.

1. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău).
2. (v.refl.) (în limbajul bisericesc) a se mântui, a se purifica.
3. (v.tranz.) (fam.) a omorî.
4. (v.refl.) a muri.
5. (v.tranz. și refl.) a face să rămână sau a rămâne fără nici un ban.

I.

• 1: deretica, elimina, îndepărta, înlătura, purifica
• 2: (înv.) cura
• 3: (se) vindeca, cura
• 4: șterge, (înv. și reg.) cura, (Transilv.) tăgăși

II.

• 1: salva, scăpa, descotorosi
• 2: mântui, purifica
• 3: asasina, omorî, ucide
• 4: deceda, muri, pieri, prăpădi, sucomba

• (se) mânji, (se) murdări

• curat
• curățare
• curățat
• curățenie
• curățitor, curățitoare

• cura

• DEX online