deretica
Variante
Etimologie
Din latină *dēradĭcāre („a dezrădăcina”) sau alternativ din latină *directĭcāre, de la rectus.
Pronunție
- AFI: /de.re.ti'ka/
Verb
| Conjugarea verbului deretica | |
| Infinitiv | a deretica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
deretic |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să deretice |
| Participiu | dereticat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a face ordine și curățenie prin casă.
- A dereticat prin casă de sărbători.
- (v.tranz.) a pune ceva în ordine.
Sinonime
- 1: curăța, scutura, strânge, (înv. și reg.) griji, (reg.) rândui, (prin Bucov.) cioroboti, (Transilv.) câștiga, (Ban. și Transilv.) orândui, (Transilv.) tăgăși, (Transilv. și Maram.) ticăzui, (Transilv.) tistăli
- 2: aranja
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a face ordine și curățenie în casă