Salut, ionatano!

Please share your thoughts about whether to keep this book on Wikibooks. Maintain this notice so this book can receive a fair review and people have time to boldly address reasonable concerns through concrete improvements. Remove or replace this notice after discussion concludes and a community decision is made. Please also consider notifying the primary contributors on their discussion page with {{subst:Rfd warning|Salut, ionatano!|~~~~}}

Salut, ionatano! (Hello, Jonathan!) is the story of a young Englishman who goes to visit his friend in another European country...or so it would seem.

“Salut, ionatano” ê la storia dî un omin îngleza chi vat por visider la sea amic în una paieza altra Ueropal… u asî parescat.

Un omin stat în un citad. L’omin scribat un iurnâl. L’omin vedat un citad.

L’omin stat în un citad? Sic, el stat în un citad.

L’omin stat... în un omin? Non, el no stat în un omin. Stat în un citad.

L’omin stat în un trin? Non, el no stat în un trin. Stat în un citad. L’omin stat în un citad.

L’omin scribat un iurnâl? Sic, el scribat un iurnâl.

La iurnâl scribat l’omin? Non, la iurnâl no scribat l’omin. Un iurnâl no scribat. Un omin scribat. L’omin scribat la iurnâl.

La citad vedat l’omin? Non, la citad no vedat l’omin. Un citad no vedat. Un omin vedat. L’omin vedat la citad? Sic, l’omin vedat la citad.

Ub stat l’omin? El stat în un citad. Che l’omin scribat? El scribat un iurnâl. Che l’omin vedat? El vedat un citad. El stat în un citad, e el scribat un iurnâl, e el vedat un citad.

L’omin stat în un iurnâl? Non, el scribat în un iurnâl. L’omin vedat un omin? Non, el no vedat un omin; vedat un citad.

L’omin ê grand. L’omin ê bon, e l’omin ê înteleient. El pensat. Pensat nel citad. Pensat: “Che ê la citad? La citad ê bon? La citad ê grand?”

L’omin scribat un citad? Non, el no scribat un citad; un citad ê grand. El scribat un iurnâl; un iurnâl no ê grand.

La iurnâl pensat nel omin? Non, un iurnâl no pensat. Un omin pensat. Pensat nel iurnâl, e pensat nel citad.

E el scribat nel iurnâl. El scribat supche la citad. Scribat: “La citad ê bon, e la citad ê grand.”

Pensat: “La citad ê bon”; el pensat che la citad ê bon. Pensat: “La citad ê grand”; el pensat che la citad ê grand. Pensat nel citad, e pensat nel iurnâl.

Che ê la iurnâl? La iurnâl, cê ubche l’omin scribat; scribat nel iurnâl. Nel iurnâl, l’omin scribat supche la citad. Nel iurnâl, l’omin no scribat supche la trin; l’omin stat nel citad, no nel trin. No pensat nel trin, pensat nel citad, la citad Munich.

Che ê la citad? Cê Munich. Ub stat Munich? Cê ubche l’omin stat. Ub stat l’omin? El stat în Munich.

Sic, Munich ê un grand citad, e un bon citad. L’omin pensat che Munich ê un bon citad, e pensat che cê un grand citad. L’omin ê înteleient. Dicat: “Salut, Munich.” El ê un bon omin!

L’omin stat e pensat: “Ub stat la trin?” El vedat… vedat la trin. Pensat: “La trin!” El nî pensat nel iurnâl, e nî pensat-el nel citad. Pensat nel trin!

Aior l’omin stat nel trin. No stat in Munich; stat în un trin. El vagat. Pensat: “Aior io vagam dî Munich a Viena. Cê una bona vagaia. Mi încandan le vagaie.”

El pensat nel Munich. Pensat: “Aior stam nel trin, mî aier stim în Munich. E aior scribam un iurnâl nel trin, mî aier scribim un iurnâl în Munich. E aior pensam nel trin, mî aier pensim în Munich. Aier io pensim nel Munich în Munich, e aior pensam în Viena nel trin. Aior stam nel trin, no în Viena. Mî io pensam în e scribam supche Viena.”

L’omin pensat aior în Munich? Non, aior l’omin no pensat în Munich, pensat nel trin. Aier pensô în Munich. Dicat: “Salut, trin!”

L’omin stat nel trin, e el vagat a un citad. La citad no ê Munich; Munich ê la citad dî aier. La citad ê Viena; Viena ê la citad dî oiurn.

L’omin pensat în Munich e Viena. Pensat: “Munich sô la citad dî aier, e Munich sô bon. Aior cê oiurn, e io stam în un trin; la trin ê bon. Viena vat a ser bon?”

L’omin pensat în Munich; Munich sô la citad dî aier. El pensat nel trin; stat nel trin oiurn. E el pensat în Viena; Viena vat a ser la citad dî demagn.

E el pensat: “Munich sô grand. La trin ê grand. Viena vat a ser grand?”

E el pensat: “În Munich scribim un iurnâl. Nel trin scribam un iurnâl. În Viena, vam a scriber un iurnâl? Sic, demagn în Viena, io vam a scriber un iurnâl. Mi încandan le iurnâle.”

L’omin pensat muld (el pensat muld = el pensat e pensat e pensat) e el scribat muld. Sic, el ê un omin înteleient. Le omine înteleient scriban muld e pensan muld. Ê Ionatano; Ionatano ê un omin înteleient.

Scribat: “io som ionatano. Stam în un trin. Aier io stim în Munich; demagn io vam a ster în Viena.”

El pensat, e scribat: “La trin… cê bon, mî vel. No cê nov, cê vel. În Munich le trine son vel? Sic, în Munich le trine son vel. Mî le trine dî Munich son bon, e mi încandan le trine dî Munich. Aier mi încandô la trin în Munich, e oiurn mi încandat la trin aior, e demagn vat a încandermi la trin în Viena. Mi încandan trine!”

ionatano scribat: “Munich ê un citad bon e un citad vel, e Viena ê un citad bon e un citad vel. Munich e Viena no son nov, mî son bon. Munich e Viena son vel, mî bone citade. Le citade no son nov, mî bon. Mi încandan le citade!”

ionatano pensat, che la second iurn del vagaia ê bon. Dicat: “Oiurn sô un bon second iurn del vagaia. Mi încandan le vagaie!”

ionatano stat în Viena: la citad dî Viena. ionatano pensat che Viena ê bon, e che Viena ê bel. ionatano no pensat che Viena ê desbel, pensat che Viena ê bel. Dicat: “Viena ê un bel citad! Ci vam a scriber.” E scribat nel iurnâl supche Viena. Nel iurnâl scribat: “La mea iurn terz ê for bon! Nel iurn second io stim în Munich. Mî aior stam în Viena; Viena no ê Munich. Munich ê Viena son due citade; Munich no ê Viena e Viena no ê Munich. Stam în Viena e la citad ê for bel. Mi încandat Viena; la citad no ê desbel. Che bel ê Viena! Mî io tenam una problema.”

Chi? ionatano tenat una problema. Cuâl problema? Aior no vedat la iurnâl, vedat la citad e pensat. El pensat muld nel problema. La problema dî ionatano, cê che a lui la încandat Viena, mî el no tenat tempor.

Pensat: “Hm. Aior son le septe (7) ore. Al deze (10) ore la trin pardat. Deze ore min septe ore facat tre ore. Tre ore no ê belcop dî tempor por un bel citad! No tenam tempor. Tener tempor ê bon, mî no lo tenam. Scriber un iurnâl ê bon, mî no tenam tempor por scriberlo! Che facer în Viena?”

Pensat: “io no tenam muld tempor. Che facer – scriber un iurnâl, u comer, u vider la citad? Che vam a facer?”

Pensat plu, e dicat: “Tenam una bona idea! Un moment… io pensam. La mea trin pardat al deze ore. Ci at un trin plu tard, a unze (11) ore, u duze (12), trize (13), cuatorze (14), u cuinze (15) ore?”

Vedat… sic! Ci at un trin che pardat al cuinze ore. Aior ionatano stat felix.

ionatano dicat: “Cuinz (15) min sept (7) facat oxt (8). Aior tenam oxte ore dî tempor. Che vam a facer?”

El dicat: “Sapam! Vam a comer un bistec. E vam a beber un cerviz. Un moment… no, vam a beber due cervize, u tri cervize. Bona idea!” Aior ionatano bebat un cerviz în Viena, e comat un bistec. El stat felix. Dicat: “Che felix stam-io! Mi încandat la citad dî Viena. Che mi los încandan le vagaie!”