vară
 Vezi și : vara, văra, vârî, våra, Vara, VARA, vara-, vára, varā, värä
|
Etimologie
Din latină vēra (= vēr „primăvară”).
Pronunție
- AFI: /ˈva.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vară | veri |
| Articulat | vara | verile |
| Genitiv-Dativ | verii | verilor |
| Vocativ | varo | verilor |
- anotimpul cel mai călduros al anului care urmează după primăvară și precedă toamna, cuprinzând intervalul dintre solstițiul de la 21 iunie și echinocțiul de la 23 septembrie.
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc.adj.) De vară = a) necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodește vara; văratic.
- (loc.adv.) De cu vară = din timpul verii.
- (loc.adv.) La vară = în vara viitoare, în vara care urmează.
- Astă-vară = în vara care a trecut.
- (În) vara asta = în vara în care ne aflăm.
- (pop.) An-vară = în vara anului precedent.
- Peste vară = în timpul verii.
- (adverbial; în forma vara) în cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp.
Traduceri
anotimp al anului care cuprinde, în emisfera nordică, lunile iunie, iulie, august
|
|
Etimologie
Din latină (consobrina) vera.
Pronunție
- AFI: /ˈva.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vară | vere |
| Articulat | vara | verele |
| Genitiv-Dativ | verei | verelor |
| Vocativ | varo | verelor |
Sinonime
Antonime
Traduceri
persoană de sex feminin considerată în raport cu fiica sau cu fiul unchiului ori a mătușii
|
|