renunța

română

Etimologie

Din franceză renoncer < latină renuntiare.

Pronunție

AFI: /re.nunˈʦa/

Verb

Conjugarea verbului renunța
Infinitiv	a renunța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	renunț
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să renunțe
Participiu	renunțat
Conjugare	I

(v.intranz.) a se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva).
A renunța la o pretenție.

A renunța la fumat.

Sinonime

(jur.) desista, abandona, ceda, dispensa; se priva, -și refuza, se lăsa, (pop.) se lepăda

Antonime

accepta

Cuvinte derivate

renunțare

Traduceri

a nu mai dori; a înceta în mod voluntar (să mai vrea)

afrikaans: afsien (Afrikaans)
catalană: renunciar (català)
cehă: vzdát (čeština) (se)
engleză: renounce (English)
esperanto: rezigni (Esperanto)
estoniană: maha salgama (eesti), lahti ütlema (eesti)
finlandeză: luopua (suomi)
franceză: renoncer (français)
germană: entsagen (Deutsch), verzichten (Deutsch), verleugnen (Deutsch)
greacă: ματαιώνω (Ελληνικά) (mataióno)

italiană: rinunciare (italiano)
maghiară: lemond (magyar)
neerlandeză: opgeven (Nederlands)
norvegiană: forsake (norsk), oppgi (norsk)
poloneză: porzucać (polski)
portugheză: renunciar (português)
rusă: сдаваться (русский) (sdavat'sja)
spaniolă: renunciar (español)
suedeză: avstå (svenska), förneka (svenska), försaka (svenska), avsvära (svenska) (sig)
turcă: vazgeçmek (Türkçe), reddetmek (Türkçe), feragat etmek (Türkçe)

Referințe

DEX online

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=renunța&oldid=968684”