[go: up one dir, main page]

Etimologie

Din re- + a cădea.

Pronunție

  • AFI: /re.kəˈde̯a/


Verb


Conjugarea verbului
recădea
Infinitiv a recădea
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
recad
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să recadă
Participiu recăzut
Conjugare II
  1. (v.intranz.) a cădea, a se prăbuși din nou.
  2. (v.intranz.) a se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe