reveni

1. Din reavăn.
2. Din franceză revenir.

• AFI: /re.veˈni/

1. (reg., v.intranz. și refl.) (despre pământ, aer etc.) a deveni jilav, a se umezi.
2. (v.refl.) (despre timp) a se răcori.

• 1: jilăvi, umezi
• 2: răci, răcori

• reavăn

1. (v.intranz.) a veni din nou, a se întoarce.
2. a apărea iar; a se manifesta din nou.

   Actorul a revenit la rampă.

3. a se întoarce la o stare anterioară (obișnuită); a-și recăpăta echilibrul sufletesc, forța etc.

   A reveni în poziția inițială.

   Și-a revenit destul de repede și a acționat normal.

4. a se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua.

   Unda sonoră revine la întâlnirea unui obstacol.

5. a rectifica, a revoca.
6. a i se atribui un bun cuiva.
7. a fi de datoria (cuiva), a incumba.

   Îți revine o datorie de onoare.

8. a i se cuveni.

   Dă-mi partea care-mi revine.

9. a renunța la cele spuse, promise, a nu mai respecta.
10. a costa.

• 1: reîntoarce
• 2: reapărea, (rar) se reivi
• 3: recădea, se dezmetici, recidiva, se reculege, se regăsi, se trezi, (înv.) se dezmeți, se recuceri, se remite, (rar fig.) se dezbăta
• 4: (fiz.) se întoarce, se răsfrânge, se reflecta, se repercuta, (înv.) se refrânge
• 7: (livr.) incumba
• 8: i se cădea, i se cuveni, (înv. și reg.) -i veni
• 9: costa

• se vlăgui, se veștezi

• revenire

• deveni
• preveni
• proveni
• surveni
• veni

• A reveni la viață = a scăpa cu viață dintr-o boală grea
• A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc.

Din reveni.

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru reveni.

Din reavăn.

• AFI: /ˈre.venʲ/

1. forma de plural nearticulat pentru reavăn.

• DEX online