mâhnire
Etimologie
Pronunție
- AFI: /mɨh'ni.re/
Substantiv
Declinarea substantivului mâhnire | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mâhnire | mâhniri |
Articulat | mâhnirea | mâhnirile |
Genitiv-Dativ | mâhnirii | mâhnirilor |
Vocativ | ' | ' |
- faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare.
- Ți-a trecut mâhnirea?
- Mâhnirea unei persoane.
Sinonime
- amărăciune, întristare, necaz, supărare, tristețe, (înv. și pop.) obidire, (pop.) obidă, (înv. și reg.) scârbă, (Transilv., Mold. și Bucov.) bănat, (înv.) mâhneală, mâhniciune, scârbie, (fig.) cătrănire; îndurerare, (fig.) rănire, posomoreală
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
întristare