mâna

Din latină populară mĭnāre („a amenința”) < minārī.

• AFI: /mɨˈna/

1. (v.tranz.) a dirija mersul unui animal sau, p. ext. al unui vehicul (cu tracțiune animală).

   Mân pluta, trăsura, caii.

2. (fig.) (fam.) a determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel.
3. (v.intranz.) (pop.) a merge.

   Mâna cât putea de repede.

4. (pop.) a lua, a duce, a târî cu sine.

   Vântul mână frunzele uscate.

5. (pop.) a trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva.
6. (pop.) a pune în mișcare.

• 1: conduce, (rar) mânui; dirija, îmboldi, stimula
• 2: îndemna, îmboldi
• 3: zori, se grăbi
• 4: deplasa, împinge
• 6: acționa

• mânaci
• mânar, mânaș
• mânare
• mânat
• mânător

• mână
• mâner
• mânui
• mănușă

• (fam.) A mâna porcii la jir = a sforăi în somn
• (fam.) Mână măgaru! = pleacă de aici! ia-o din loc! dă-i drumul!

Din mâna.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mâna.

Din mână.

• AFI: /ˈmɨ.na/

1. forma de singular articulat pentru mână.

• DEX online