inductanță
Etimologie
Din franceză inductance.
Pronunție
- AFI: /in.duk'tan.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului inductanță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | inductanță | inductanțe |
| Articulat | inductanța | inductanțele |
| Genitiv-Dativ | inductanței | inductanțelor |
| Vocativ | ' | ' |
- (fiz.) mărime caracteristică unui circuit electric, egală cu raportul dintre fluxul magnetic și intensitatea curentului electric ce produce acel flux.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- inductanṭă mutuală
- auto-inducṭie, self-inducṭie
- inductanṭă reactivă
- inductanṭă paralelă
- inductanṭă reglabilă
Traduceri
mărime fizică
|
|