inducție
Etimologie
Din franceză induction < latină inductio.
Pronunție
- AFI: /in'duk.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului inducție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | inducție | inducții |
| Articulat | inducția | inducțiile |
| Genitiv-Dativ | inducției | inducțiilor |
| Vocativ | inducție | inducțiilor |
- formă fundamentală de raționament, care realizează trecerea de la particular la general.
- producere sau influențare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr-o acțiune mecanică nemijlocită.
- mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție aflată într-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online