Seaborgiu

Simbol	AN	T1/2	MD	Ed	PD
Simbol	AN	T1/2	MD	MeV	PD
²⁷¹Sg	sintetic	1,9 min.	67% α 33% FS	8,54	²⁶⁷Rf	stabil cu 165 neutroni
²⁶⁹Sg	sintetic	2,1 min.	α	8,56	²⁶⁵Rf	stabil cu 163 neutroni
²⁶⁷Sg	sintetic	1,4 min.	17% α 83% FS	8,20	²⁶³Rf	stabil cu 161 neutroni
^265mSg	sintetic	16,2 sec.	α	8,70	^261mRf	stabil cu 159 neutroni
²⁶⁵Sg	sintetic	8,9 sec.	α	8,84	²⁶¹Rf	stabil cu 159 neutroni

Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Seaborgiu este un elementul chimic cu numărul atomic 106 și simbol chimic Sg. Este un metal radioactiv și artificial. Cel mai stabil izotop (²⁶⁹Sg) al său are timp de înjumătățire de 2,1 minute. Este elementul omolog wolframului, molibdenului și cromului și aparținând astfel grupei a 6-a a sistemului periodic al elementelor.

Configurația electronică a atomului de seaborgiu

Istoric

Descoperire

Cercetătorii cel lucrau la Institutul Unificat de Cercetări Nucleare din Dubna, Rusia, au raportat descoperirea elementului 106, în iunie 1974.^[1] De asemenea s-a raportat sintetizarea acestui element în septembrie 1974, la acceleratorul Super HILAC din cadrul Laboratorului Național Lawrence Berkeley, de echipa condusă de Albert Ghiorso și E. Kenneth Hulet.^[2] Ei au reușit să obțină izotopul ²⁶³Sg prin bombardarea ²⁴⁹Cf cu ioni de ¹⁸O. Acest izotop se dezintegrază prin emisii de radiație α ce are timp de înjumătățire de 0,9 ± 0.2 secunde.

Denumire

Echipa americană de cercetători a propus ca elementul 106 să se numească seaborgiu (Sg) în onoare chimistului american Glenn T. Seaborg. Dar alegerea acestui nume a creat controverse. Astfel IUPAC a decis ca, temporar, elementul 106 să se numească unnilhexium (Unh). În 1994 comitetul IUPAC propune ca elementul 106 să fie numit rutherfordiu și totodată decide ca numele unui element chimic să nu fie denumit după numele unei persoane în viață.^[3] În 1997 IUPAC decide ca elementul 106 să se numească, definitiv, seaborgiu (Sg).

Caracteristici

Proprietăți fizice

Proprietăți chimice

Izotopi

Vezi și

Referințe

^ "Seaborgium". http://periodic.lanl.gov/106.shtml Los Alamos National Laboratory.
^ Ghiorso, A., Nitschke, J. M., Alonso, J. R., Alonso, C. T., Nurmia, M., Seaborg, G. T., Hulet, E. K., Lougheed, R. W. (1974). "Element 106". Phys. Rev. Lett. 33 (25): 1490–1493. http://adsabs.harvard.edu/abs/1974PhRvL..33.1490G. http://prl.aps.org/abstract/PRL/v33/i25/p1490_1
^ Names and symbols of transfermium elements (IUPAC Recommendations 1994)". Pure and Applied Chemistry 66 (12): 2419. 1994.http://iupac.org/publications/pac/66/12/2419/ IUPAC

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Seaborgiu

ro Seaborgiul^{[nefuncțională]}

Acest articol despre un element chimic este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa !

[1] "Seaborgium". http://periodic.lanl.gov/106.shtml Los Alamos National Laboratory.

[2] Ghiorso, A., Nitschke, J. M., Alonso, J. R., Alonso, C. T., Nurmia, M., Seaborg, G. T., Hulet, E. K., Lougheed, R. W. (1974). "Element 106". Phys. Rev. Lett. 33 (25): 1490–1493. http://adsabs.harvard.edu/abs/1974PhRvL..33.1490G. http://prl.aps.org/abstract/PRL/v33/i25/p1490_1

[3] Names and symbols of transfermium elements (IUPAC Recommendations 1994)". Pure and Applied Chemistry 66 (12): 2419. 1994.http://iupac.org/publications/pac/66/12/2419/ IUPAC

[1]

[2]

[3]