Gadoliniu

elementul chimic cu numărul de ordine 64

Gadoliniu

Europiu ← Gadoliniu → Terbiu

?

64

Gd

Gd

Tabelul complet • Tabelul extins

Informații generale

Nume, Simbol, Număr

Gadoliniu, Gd, 64

lantanide

Grupă, Perioadă, Bloc

10, 6, f

7890 kg/m³

alb argintiu

7440-54-2

Proprietăți atomice

157,25 u

179 pm

Configurație electronică

[Xe]4f⁷ 5d¹ 6s²

Electroni pe nivelul de energie

2, 8, 18, 25, 9, 2

Număr de oxidare

2, 3

Structură cristalină

hexagonală

Proprietăți fizice

Fază ordinară

solid

Punct de topire

1312 °C ; 1585 K

Punct de fierbere

3250 °C ; 3523 K

Energie de evaporare

359,4 kJ/mol

Viteza sunetului

2680 m/s la 293,15 K m/s la 20 °C

Informații diverse

Electronegativitate (Pauling)

1,20 (Pauling)

Conductivitate electrică

0,736 · 106 S/m

Conductivitate termică

Prima energie de ionizare

{{{potențial_de_ionizare_1}}} kJ/mol

A 2-a energie de ionizare

{{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol

A 3-a energie de ionizare

{{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol

A 4-a energie de ionizare

{{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol

A 5-a energie de ionizare

{{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol

A 6-a energie de ionizare

{{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol

A 7-a energie de ionizare

{{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol

A 8-a energie de ionizare

{{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol

A 9-a energie de ionizare

{{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol

A 10-a energie de ionizare

{{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol

Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Gadoliniu (simbol Gd) este elementul chimic cu numărul atomic 64 în Tabelul periodic al elementelor, numit și Tabelul lui Mendeleev. A fost descoperit prin spectroscopie în 1880 de Jean Charles Galissard de Marignac - posibil, analizând mineralul gadolinită ^[1] și care i-a dat numele după chimistul finlandez Johan Gadolin.

Gadoliniul a fost izolat în stare pură prin anul 1886 de câtre chimistul Paul Emile Lecoq de Boisbaudran.

Caracteristici

Masa atomică: 157,25 g/mol
Densitatea la 20 °C: 7,89 g/cm³
Punctul de topire: 1311 °C
Punctul de fierbere: 3233 °C

Compuși

Nitratul de gadoliniu este folosit ca absorbant de neutroni la sistemele de oprire rapidă ale reactoarelor de tip Candu și este folosit și la aparatele de diagnoză medicală M.R.I. datorită calității de a bloca selectiv razele emise.

Vezi și

Tabelul periodic al elementelor

Note

1. franceză Jacques-Louis Soret (1878). „Sur les spectres d'absorption ultra-violets des terres de la gadolinite”. Comptes rendus de l'Académie des sciences. 87: 1062. Revăzut: 08.02.2023.

Legături externe

ro Gadoliniul pe sistemul-periodic.go.ro^{[nefuncțională]}

Confuzii

Mineralul gadolinit, a cărui denumire (incorectă) precum că ar conține gadoliniu, este un mineral care are varietățile: a)gadolinit (Ce b)gadolinit (Y. Face parte din clasa silicaților, cristalizează în sistemul monoclinic, nu prezintă clivaj, iar urma (adică culoarea pulberii rezultate atunci când mineralul este zdrobit) este gri-verzuie, ca și cea a piritei. Poate conține urme de uraniu și thoriu.

Acest articol despre un element chimic este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa !

^ franceză Jacques-Louis Soret (1878). „Sur les spectres d'absorption ultra-violets des terres de la gadolinite”. Comptes rendus de l'Académie des sciences. 87: 1062. Revăzut: 08.02.2023

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gadoliniu&oldid=15513250