Gheorghi Valentinovici Plehanov

Gheorghi Valentinovici Plehanov
Date personale
Născut	29 noiembrie/11 decembrie 1856[3][4] Gudalovka⁠(d), Lipetsk Uyezd⁠(d), Gubernia Tambov, Imperiul Rus
Decedat	30 mai 1918 (61 de ani)[5][6][7][8][9] Terijoki, Terijoki⁠(d), Finlanda
Înmormântat	Literatorskie mostki Volkovskogo kladbișcea[*][[Literatorskie mostki Volkovskogo kladbișcea (cemetery-museum)|​]]
Cauza decesului	cauze naturale (tuberculoză)
Cetățenie	Imperiul Rus
Religie	ateism
Ocupație	filozof politician jurnalist scriitor istoric sociolog[*]​ economist istoric de artă revoluționar
Limbi vorbite	limba rusă[10][11][12]
Activitate
Alte nume	Н. Бельтов[1] А. Волгин[1] С. Ушаков[1] Н. Андреевич[1] Н. Каменский[1] А. Кирсанов[1] Н. Валентинов[1] Утис[1] Симплициссимус[1] Д. Кузнецов[1] Г. Б.[1] П. Бочаров[1] A. Volgin[2]
Partid politic	Zemlea i volea[*][[Zemlea i volea (Russian Narodnik revolutionary organization)|​]], Ciiornîi peredel[*][[Ciiornîi peredel (revolutionary populist organization in Russia in the early 1880s)|​]], Osvobojdenie truda[*][[Osvobojdenie truda (Marxist political party in Russia (1883–1903))|​]], Partidul Social-Democrat al Muncii din Rusia
Modifică date / text

Gheorghi Valentinovici Plehanov (n. 29 noiembrie 1856 (S.N. 11 decembrie) — d. 30 mai 1918 (S.V. 17 mai)) a fost un revoluționar rus și un teoretician marxist. A fost unul dintre fondatorii mișcării social-democrate din Rusia. Plehanov a avut contribuții în domeniul filozofiei și al rolului artei și religiei în societate, din punctul de vedere marxist. În activitatea sa politică a adoptat pseudonimul Volghin, de la râul Volga. Unii istorici apreciază că acest nume l-a influențat pe tânărul revoluționar Vladimir Ilici Ulianov care a adoptat numele Lenin, de la râul Lena, din opoziție față de politica lui Plehanov.

Plehanov a fost inițial un narodnic, un lider al organizației „Pământ și Libertate”. După ce a emigrat din Rusia în 1880, a stabilit legături cu mișcarea social-democrată vest-europeană și a început să studieze lucrările lui Karl Marx și Friedrich Engels. Acest lucru l-a făcut să renunțe la narodnicism și să devină un marxist convins.

În 1883, el a fondat în Elveția grupul „Emanciparea Muncii”, care populariza marxismul printre revoluționarii ruși. În momentul în care grupul s-a destrămat, el a intrat în Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR), unde l-a întâlnit pe Lenin, cu care a și colaborat o vreme.

În 1903, la al doilea congres al PSDMR, Plehanov s-a despărțit de Lenin și de bolșevici și a trecut de partea menșevicilor. Pe durata Primului Război Mondial, el a avut o poziție „naționalistă”, opunându-se „internaționalismului proletar” al bolșevicilor, militând pentru luptă până la înfrângerea Germaniei.

El s-a întors în Rusia la puțină vreme după izbucnirea Revoluției din Octombrie, dar a părăsit țara din nou datorită ostilității lui față de bolșevici. A murit de tuberculoză în Terijoki, Finlanda (în prezent, Zelenogorsk, Sankt Peterburg, Rusia).