Hans Adam Schneider
| Hans Adam Schneider | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Zărnești, România |
| Decedat | (84 de ani)[1] Freiburg im Breisgau, Germania |
| Cetățenie |  România Germania |
| Ocupație | chimist profesor universitar[*] |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Activitate | |
| Domeniu | Chimie fizică, Chimie macromoleculară |
| Instituție | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași; Universitatea din Freiburg |
| Alma Mater | Liceul Johannes Honterus din Brașov; Universitatea Politehnica Timișoara |
| Doctoranzi | Andrei Biro Constantin Cașcaval Alexandru Cecal Natalia Hurduc Dumitru Lazar Lucia Odochian Ana Onu Cornelia Vasile |
| Cunoscut pentru | Contribuțiile teoretice și experimentale în cinetică chimică și fizico-chimia polimerilor |
Modifică date / text  | |
Hans Adam Schneider (cunoscut și ca Ion Adam Schneider sau Ioan Adam Schneider în documentele și presa comunistă, n. , Zărnești, Brașov, România – d. , Freiburg im Breisgau, Germania) a fost un inginer chimist, cercetător și profesor universitar, cunoscut în special pentru contribuțiile teoretice și experimentale în domeniul chimie fizică (în special, cinetică chimică și fizico-chimia polimerilor).[2]
Educație
modificareHans Adam Schneider a urmat școala elementară în Zărnești (1936-1940), apoi Liceul teoretic „Johannes Honterus“ din Brașov (1940- 1948).
Și-a continuat educația în cadrul Facultății de Tehnologie Chimică, Universitatea Politehnica Timișoara (1949-1954), iar în 1957 a devenit Doctor în Chimie în urma susținerii tezei intitulate „Contribuții la cunoașterea descompunerii termice a metanului“ (profesor coordonator: academician Ilie G. Murgulescu).[3][4]
În perioada 1962-1963 a fost cercetător posdoctoral la Institutul de Chimie fizică al Academiei de Științe a URSS, condus de academicianul sovietic Nikolai Semionov, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie.
Activitate profesională
modificareActivitate didactică
modificareÎn 1957, Hans Adam Schneider și-a început cariera profesională ca cercetător în cadrul Institutului de Chimie fizică al Academiei Române, alături de Ilie G. Murgulescu. În 1965 a fost trimis la Iași de către mentorul său, ca parte a viziunii de dezvoltare a chimiei fizice moderne și în alte centre universitate din țară, pe post didactic permanent.[5] Între 1965-1979 a activat ca profesor la Catedra de Chimie Fizică, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași. Din această poziție, a contribuit la pregătirea a numeroase serii de absolvenți și doctoranzi,[6] precum și la ridicarea prestigiului școlii românești de chimie.
Între 1970-1971 a fost profesor invitat la Institutul de Chimie Macromoleculară „Hermann Staudinger” de la Universitatea „Albert Ludwigs“, Freiburg, Germania. În 1984 a obținut titlul de Doctor habilitat al Secției de Chimie fizică a polimerilor din cadrul acestui institut. Ca urmare a acestor stagii, în 1985 a emigrat în Germania, activând în cadrul institutului anterior amintit ca profesor titular, până la retragerea din activitate (1996).
Activitatea de cercetare
modificareProfesorul Hans Adam Schneider a contribuit în mod esențial la modernizarea și dezvoltarea Catedrei de Chimie fizică a Universității „Alexandru Ioan Cuza“, inițiind cercetări moderne. A publicat peste 300 lucrări științifice (dintre care 210 ISI), totalizând circa 1100 de citări (h-index= 17) și a scris cărți de referință în domeniul cineticii chimice și fizico-chimiei macromoleculelor.
A fost onorat cu Premiul Academiei Române și cu titlul de Profesor Honoris Causa al Universităților „Alexandru Ioan Cuza” și „Gheorghe Asachi” din Iași.
Activitate managerială
modificareHans Adam Schneider a fost șeful secției de Cinetică chimică la Institutul de Chimie macromoleculară „Petru Poni“ din Iași (1965-1979).
Între 1972 și 1974 a fost decan al Facultății de Chimie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ (până la unificarea forțată[7] cu Facultatea de Chimie industrială Arhivat în , la Wayback Machine. din cadrul Institutului Politehnic din Iași).
Publicații relevante (selecție)
modificare- „Complex compounds of trivalent thallium with 7-iodo-8-hydroxiquinoline-5-sulphonic and 8-hydroxiquinoline-7-sulphonic acids”, Inorg. Chim. Acta 5 (1971) 623-626[8]
- „Isotopic exchange reactions between Tl(III) in complex compounds of the type [HTlBr4] pyridine base and 204Tl(I)”, J. Inorg. Nucl. Chem. 35 (1973) 1565-1569[9]
- „Pyrolysis-gas chromatography of some crosslinked copolymers of styrene”, Eur. Polym. J. 15 (1979) 661-666[10]
- „Interactions in compatible polymer systems. Viscoelasticity and glass transition of polystyrene-poly(vinylmethylether) blends”, Polymer Bull. 14 (1985) 17-24[11]
- „The Gordon-Taylor equation. Additivity and interaction in compatible polymer blends”, Macromol. Chem. Phys. 189 (1988) 1941-1955[12]
- „Approach to the composition dependence of the glass transition temperature of compatible polymer blends: the effect of local chain orientation”, Macromol. Chem. Phys. 189 (1988) 2085-2097[13]
- „Glass transition behavior of compatible polymer blends”, Polymer 30 (1989) 771-779[14]
- „The glass temperature of polymer blends: comparison of both the free volume and the entropy predictions with data”, Polymer 33 (1992) 3453-3461[15]
- „Über die kinetik des thermischen abbaues von polystyrolen”, Makromolekulare Chemie 131 (2003) 55 - 62[16]
- „Polymer class specificity of the glass temperature”, Polymer 46 (2005) 2230-2237[17]
Note
modificare- ^ a b Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în
- ^ „150 de ani la Universitatea Al. I. Cuza”. Accesat în .
- ^ „Doctorate Universitatea Timisoara” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Bourceanu, Gelu. „IN MEMORIAM Professor PhD Hans Adam Schneider (1929-2014)” (PDF). Accesat în .
- ^ Frangopol, Petre T. „Ctitorii chimiei timișene: Ilie G. Murgulescu, Coriolan Drăgulescu și Radu Vâlceanu, REVISTA DE POLITICA ȘTIINTEI SI SCIENTOMETRIE – SERIE NOUA, Vol. 2, No. 1, Martie 2013, p. 47 - 51”.
- ^ Cecal, Alexandru. „Chimiști în Universitatea ieșeană (1948-2005)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la .
- ^ „Istoricul Facultății de Chimie, Universitatea Al.I. Cuza - Iași”. Accesat în .
- ^ Cecal, A., Schneier, I.A. „Complex compounds of trivalent thallium with 7-iodo-8-hydroxyquinoline-5-sulphonic and 8-hydroxyquinoline-7-sulphonic acids, Inorg. Chim. Acta 5 (1971) 623-626”.
- ^ Cecal, A., Schneider, I.A. „Isotopic exchange reactions between Tl(III) in complex compounds of the type [HTlBr4] pyridine base and 204Tl(I), J. Inorg. Nucl. Chem. 35 (1973) 1565-1569”.
- ^ Cașcaval, C.N., Schneider, H.A. Poinescu, I.C., Butnaru, M. „Pyrolysis-gas chromatography of some crosslinked copolymers of styrene, Eur. Polym. J. 15 (1979) 661-666”.
- ^ Brekner M.-J, Cantow, H.-J, Schneider, H.A. „Interactions in compatible polymer systems. Viscoelasticity and glass transition of polystyrene-poly(vinylmethylether) blends, Polymer Bull. 14 (1985) 17-24”.
- ^ Schneider, H.A. „The Gordon-Taylor equation. Additivity and interaction in compatible polymer blends, Macromol. Chem. Phys. 189 (1988) 1941-1955”.
- ^ Brekner, M.-J, Schneider, H.A., Cantow, H.-J. „Approach to the composition dependence of the glass transition temperature of compatible polymer blends: the effect of local chain orientation, Macromol. Chem. Phys. 189 (1988) 2085-2097”.
- ^ Schneider, H.A. „Glass transition behavior of compatible polymer blends, Polymer 30 (1989) 771-779”.
- ^ Schneider, H.A., Di Marzio, E.A. „The glass temperature of polymer blends: comparison of both the free volume and the entropy predictions with data, Polymer 33 (1992) 3453-3461”.
- ^ Cascaval, C.N., Vasile, A., Schneider, H.A:. „Über die kinetik des thermischen abbaues von polystyrolen, Makromolekulare Chemie 131 (2003) 55 - 62”.
- ^ Schneider, H.A. „Polymer class specificity of the glass temperature, Polymer 46 (2005) 2230-2237”.
Legături externe
modificare