Echinocțiu

Termenul românesc echinocțiu are etimologie dublă: împrumut din latinul æquinoctium^[6], care este format prin compunere, din lat. æquus: „egal” cu lat. nox, noctis: „noapte”,^[7] precum și împrumut din franceză: équinoxe^[6] care provine din același cuvânt latinesc æquinoctium.^[7] Aceasta, pentru că la echinocțiu ziua și noaptea au durate egale.

Astfel, echinocțiul de primăvară (sau vernal) descrie echinocțiul din martie în emisfera nordică, în timp ce echinocțiul din septembrie pe cel din emisfera sudică.

Observarea sistematică a răsăriturilor de Soare a demonstrat că pe orizont poziția lor se schimbă în cursul anului, totul rămânând între două extreme. Cum cele două extreme coincid cu solstițiile, adică cu durata maximă și minimă a zilei (sau a nopții), s-a putut conchide că dacă Soarele răsare exact la jumătatea distanței dintre aceste două extreme, durat zilei ar fi egală cu aceea a nopții. Dacă se măsoară aceste intervale cu o precizie suficientă, se constată că această concluzie nu este adevărată decât într-un mod aproximativ.

În această zi, există un punct pe ecuatorul terestru unde Soarele culminează la Zenit.

Linia echinocțiului sau linia echinocțială este dreapta de intersecție a planului eclipticii (care este aceea a orbitei Pământului) cu planul ecuatorului ceresc (care este cel al ecuatorului terestru). Ea este perpendiculară pe linia solstițiilor sau linia solstițială.

Un echinocțiu sau punct echinocțial este unul din cele două puncte de intersecție ale liniei echinocțiale cu sfera cerească.

Un an cunoaște două echinocții sau puncte echinocțiale: primul, între 19 și 21 martie, iar al doilea, între 21 și 24 septembrie (A se vedea tabelul).

Perioada care se scurge de la un echinocțiu de primăvară la altul nu este egală, în mod strict, cu anul tropic (care este, prin definiție, durata necesară pentru ca λ, longitudinea ecliptică a Soarelui, să crească exact cu 360°, actualmente de vreo 365,242 2 zile sau 365 de zile 5 ore, 48 de minute și 46 de secunde (precis 365,242 190 516 6, în anul 2000, o valoare care se diminuează încet, acum cu 0,53 de secunde pe secol). Acest an echinocțial de primăvară, sau an vernal (precis 365,242 364 60 de zile, adică 365 de zile 5 ore, 49 de minute și 1,2 secunde) este actualmente mai lung (cu vreo 15 secunde) decât anul tropic și va crește ușor cu timpul care trece (0,9 secunde pe secol), și este mai scurt cu circa 11 secunde decât anul gregorian (365,242 5 zile, adică 365, de zile 5 ore 49 de minute și 12 secunde). Ele vor coincide prin anul 3600, apoi anul vernal va depăși anul gregorian, apoi se va diminua și va coincide, din nou, cu acesta prin anul 5700 înainte de a continua să se diminueze.

Prin extindere, echinocții pot să desemneze și zilele anului în care se produc aceste treceri la Zenit. Datele echinocțiilor sunt legate prin convenție de acelea de început al primăverii și al toamnei.

• Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București - Chișinău 2007 ISBN 978-973-675-307-7
• Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau Dictionnaire étymologique et historique, , quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris 1977 ISBN 2-03-020210-X

 

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Echinocțiu

• Echinocțiu și Solstițiu - date generale
• en Details about the Length of Day and Night at the Equinoxes Arhivat în 17 septembrie 2020, la Wayback Machine.. U.S. Naval Observatory. Naval Meteorology and Oceanography Command
• en Equinoxes and Solstices Calculator (1600 to 2400)

• Solstițiu
• Solstițiul de iarnă
• Solstițiul de vară
• Punct subsolar