Sun Tzu

Sun Tzu (孫子 Sūn Zǐ; n. secolul 6 î.Hr) a fost un general chinez, strateg militar, și filozof.

• Tine-ți prietenii aproape iar dușmanii și mai aproape.

• Nu-ți fie teamă că înaintezi prea încet, teme-te dacă te oprești.

• Supremul rafinament în arta războiului este de a dejuca planurile inamicului.

• Dacă ești inferior în toate privințele, să fii în stare să te eschivezi, căci o armată mică este o pradă ușoară pentru una mai puternică.

• Nu există nenorocire mai mare decât ordinele emanând de la suveranul care stă la curte. Necunoscând nimic din problemele militare, să participe la organizarea lor, aceasta-i dezorientează pe ofițeri.

• Atacați acolo unde adversarul nu se așteaptă.

• Războiul este de o importanță vitală pentru stat, domeniu al vieții și al morții, calea care duce spre supraviețuire sau spre nimicire. E neapărat necesar să fie studiat temeinic.

• Nicio țară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior.

• Scopul trebuie să fie de a cuceri intact. "Tot ceea ce este sub cer". În acest mod, trupele vor rămâne neatinse și victoria va fi totală. Aceasta este arta strategiei ofensive.

• Când armata se va angaja în campanii îndelungate, resursele statului nu vor fi suficiente.

• Spionii sunt oameni inteligenți, dotați, prudenți și capabili să-și croiască un drum către aceia care, în tabăra inamicului sunt intimi cu suveranul și membrii nobilimii. Astfel, ei sunt în măsură să observe mișcările inamicului și să-i cunoască acțiunile și planurile. Odată informați asupra situației reale, se întorc să ne informeze.

• Împotriva celor ce sunt experți în arta de a ataca, un inamic nu știe unde să se apere; contra experților apărării, inamicul nu știe unde să atace. Impalpabil și imaterial, expertul nu lasă urme; misterios ca o divinitate, el nu poate fi auzit. Astfel inamicul se află la bunul lui plac.

• Cantitățile decurg din apreciere, cifrele din cantități, comparațiile din cifre și victoria din comparații.

• Spionii sunt oameni care pot să vină și să plece și să transmită rapoarte. Ca spioni volanți trebuie să recrutăm oameni inteligenți, dar care par proști si oameni întreprinzători, în ciuda aerului lor inofensiv, oameni sprinteni, viguroși, îndrăzneți și bravi. Deprinși cu misiuni modeste și capabili să îndure foamea, frigul, mizeria și umilința.

• Momește inamicul pentru a-l prinde în capcană; simulează dezordinea și lovește.

• Războiul este ca apa. Se schimbă permanent tot așa cum și apa își adaptează forma la pământul pe care îl străbate. Va reuși să învingă cel care-și poate schimba tactica față de inamic sau adversar.

• E în natura apei să evite înălțimile și să se năpustească spre ținuturile joase. Când se rupe un baraj, apa se dezlănțuie cu o forță irezistibilă. Or, forma unei armate seamănă cu apa. Profitați de lipsa de pregătire a inamicului, atacați-l în momentul în care se așteaptă mai puțin, evitați-i forța și loviți părțile lui slabe și, întocmai ca și apei, nimeni nu vă va putea rezista.

• Dacă șoimul sfâșie dintr-o lovitură corpul prăzii sale, este că lovește exact la momentul dorit. Loviți-vă inamicul la fel de puternic, cum lovește șoimul la țintă. Fără greș, sfâșie rinichii prăzii sale pentru că el așteaptă momentul potrivit pentru a lovi. Gestul lui este calculat.

• Cei ce sunt experți în arta războiului supun armata inamică fără luptă. Ei cuceresc orașele fără a le asedia și doboară un stat fără operațiuni prelungite.

• Dacă eu sunt de cinci ori mai puternic decât inamicul, îi țin în stare de alarmă trupele din față, îl surprind în spate, îl clatin la est și-l lovesc la vest.

• O armată nu poate fi condusă după codul manierelor elegante.

• Cel care este prudent și așteaptă un inamic imprudent va fi victorios.

• Cel ce luptă pentru victorie numai cu sabia nu este un general bun.

• Când este pace în lume, un om de bine își ține sabia alături de el.

• Invincibilitatea noastră depinde de noi, vulnerabilitatea inamicului, de el.

• Esențială în război este, deci, victoria, nu aparițiile prelungite. Iată de ce generalul care înțelege războiul, este stăpânul destinului poporului și arbitrul destinului națiunii.

• Când o pisică stă la intrarea unei găuri de șoareci, zece mii de șoareci nu îndrăznesc să iasă; când un tigru păzește vadul, zece mii de cerbi nu pot să-l traverseze.

• Dacă un general nu este curajos, el va fi incapabil să-și învingă ezitările și să facă proiecte mari.

• În război se pot produce o sută de schimbări în cursul unei etape. Când constați că este posibil, înaintezi; când vezi că situația este grea, te retragi. A spune că un general trebuie să aștepte ordinele unui suveran în asemenea împrejurări e ca și cum ai informa un superior că vrei să stingi un incendiu. Înainte ca ordinul să vină, cenușa va fi rece.

• În general, a comanda mulți oameni e același lucru cu a comanda câțiva. E o problemă de organizare.

• Să-l ții din scurt pe un general competent, cerându-i, în același timp, să suprime un inamic viclean, este ca și cum ai lega ogarul negru al hanilor și apoi i-ai da ordin să prindă iepuri.

• Ordinea sau dezordinea depind de organizare, curajul sau lașitatea de împrejurări, tăria sau slăbiciunea de dispunere.

• Să auzi tunetul nu înseamnă că ai auzul fin.

• Un atac poate fi lipsit de ingeniozitate, dar el trebuie neapărat să se desfășoare cu viteza fulgerului.

• Viteazul știe să se bată; prudentul să se apere; înțeleptul să dea sfaturi. Deci, nu este irosit nici un talent.

• Dacă ești capabil, simulează incapacitatatea, dacă ești activ, simulează pasivitatea.

• Esența războiului este rapiditatea - adică să profiți de ceilalți care nu sunt pregătiți.

• Cel mai important în război este să ataci în strategia inamicului.

• Un om este un simplu soldat; doi oameni, o pereche, trei, un trio. O pereche plus un trio formează o grupă de cinci, adică căprărie; două căprării formează o secție; cinci secții fac un pluton; două plutoane, o companie; două companii un batalion; două batalioane, un regiment; două regimente, un grup de luptă, două grupuri de luptă o brigadă, două brigade o armată. Fiecare dintre aceste elemente este subordonat celui ce-l precede în ierarhie și are autoritate asupra celui care-i este imediat inferior. Fiecare dintre ele este instruit cum se cuvine. De aici reiese că este posibil să conduci o armată de un milion de oameni exact ca și cum ar fi vorba de câțiva inși.

• Cel care știe când trebuie și când nu trebuie să angajeze lupta va fi victorios.

• În război, cea mai bună politică este să cucerești statul intact; distrugerea lui reprezintă ultima soluție.

• Când nu-ți cunoști inamicul, dar te cunoști pe tine însuți, șansele tale de victorie sau de înfrângere sunt egale.

• Prefă-te puternic când ești slab, și slab când ești puternic.

• Cel care știe cum să folosească forța unei armate mari și forța unei armate mici va fi victorios.

• Dacă trupele își masacrează inamicul, este din cauză că se află la capătul rezistenței lor psihice.

• Dacă sunt stăpân pe toate mijloacele mele și inamicul este în stare de derută, dacă trupele mele sunt pline de avânt, iar ale lui apatice, atunci pot da bătălia, chiar dacă el are superioritate numerică.

• Dacă dorești să simulezi dezordinea pentru a atrage un inamic, trebuie să fii, tu însuți, foarte disciplinat. Numai atunci poți simula învălmășeala. Cel care dorește să simuleze lașitatea și să-și pândeasca inamicul trebuie să fie curajos, căci numai atunci va fi în stare să simuleze frica. Cel care dorește să pară slab, pentru a-l face pe inamic trufaș, trebuie să fie extrem de puternic. Numai cu această condiție va putea să se prefacă a fi slab.

• Întreaga artă a războiului este bazată pe înșelătorie.

• În luptă există numai forța normală și forța extraordinară, dar combinațiile lor sunt nelimitate; nici un spirit omenesc nu le poate sesiza pe toate."

• În general, cel care ocupă terenul și așteapta inamicul, se află în pozitie de forță; cel care vine pe teren mai târziu și se aruncă în luptă e deja slăbit."

• Atacați cu tot ce aveți mai puternic în punctele slabe ale inamicului.

• Invincibilitatea constă în apărare, iar șansele de victorie, în atac.

• Cea mai rea politică este aceea de a ataca orașele. Nu ataca orașele decât atunci când nu mai ai altă soluție.

• Dacă nu puteți să înăbușiți în fașă intențiile inamicului, nici să-i rupeți alianțele când sunt pe punctul de a fi încheiate, ascuțiți-vă armele spre a dobândi victoria.

• Bunătatea și dreptatea pot fi de folos, la guvernarea unui stat, dar nu în administrarea unei armate. Rapiditatea și suplețea servesc administrării unei armate, dar nu pot servi la guvernarea unui stat.

• Când comandantul este în fruntea armatei, el nu este obligat să accepte toate ordinele suveranului.

• Cunoaște-ți inamicul și cunoaște-te pe tine însuți; dintr-o sută de bătălii, nu te vei expune nici unei primejdii.

• Dacă nu-ți cunoști nici inamicul și nici pe tine însuți, este sigur că te vei găsi în primejdie în fiecare bătălie. Astfel de oameni se numesc nebuni criminali. La ce se pot aștepta ei decât la înfrângere?

• Confuzia în armată duce la victoria adversarului.

• Cel ale cărui trupe sunt unite în jurul unui obiectiv comun va fi victorios.

• Acela care nu cunoaște cu precizie obiectivele sale nu știe să riposteze inamicului.

• Cel care are generali competenți, feriți de ingerințele suveranului, va fi victorios.

• În război cea mai bună politică este să cucerești statul intact; distrugerea lui reprezintă ultima soluție.

• În vremurile vechi, războinicii iscusiți începeau prin a deveni de neînvins, apoi așteptau ca inamicul să fie vulnerabil.

• Ca regulă generală, în bătălie folosește forța normală, pentru a angaja lupta; folosește forța extraordinară pentru a cuceri victoria.

• Când trupele reușesc să se plaseze într-o situație favorabilă, lașul este viteaz; dacă situația devine disperată, curajoșii vor deveni lași.

• Victoria este principalul obiectiv al războiului. Dacă ea întârzie, armele se tocesc și moralul se macină. Când trupele vor ataca orașele, ele vor fi la capătul puterilor.

• O armată victorioasă se aseamănă cu o jumătate de chintal pus în balanță cu un grăunte; o armată învinsă se aseamănă cu un grăunte pus în balanță cu o jumătate de chintal.

• Victoria este obiectivul principal al războiului. Dacă ea întârzie, armele se tocesc și moralul se macină. Când trupele vor ataca orașele, ele vor fi la capătul puterilor.

• A triumfa în luptă și a fi universal proclamat "expert", nu constituie culmea abilității, deoarece pentru a ridica un puf de toamnă nu ai nevoie de multă forță; să deosebești soarele de lună nu este o dovadă de clarviziune; să auzi tunetul nu înseamnă că ai auzul fin.

• Iată de ce, numai suveranul luminat și generalul de valoare, care sunt în măsură să folosească drept agenți persoanele cele mai inteligente, sunt siguri că realizează lucruri mari. Operațiunile secrete sunt esențiale în război; pe ele se bazează armata pentru a efectua fiecare din mișcările ei.

• Dacă îmi spuneți cine e suveranul cu cea mai mare înrâurire morală, comandantul șef cel mai competent, armata care are de partea sa avantajul condițiilor meteorologice și ale terenului, și în sânul căreia regulamentele sunt cel mai riguros respectate și ordinele cel mai bine executate, îmi arătați care sunt trupele cele mai puternice.

• Tratează bine pe prizonieri și ai grijă de ei.

• Războiul este asemănător focului; cei care nu vor să depună armele pier uciși de arme.

• E mai bine să capturezi armata inamică, decât s-o nimicești; e mai bine să prinzi intacte un batalion, o companie sau o grupă de cinci oameni decât să le nimicești.

• Dacă războiul se prelungește, bărbații și femeile vor fi supărați că nu se pot căsători și vor fi reduși la mizerie sub greutatea cheltuielilor de transport.