Yanka Kupala

Ivan Daminikavici Luțevici Іва́н Даміні́кавіч Луцэ́віч
Date personale
Nume la naștere	Ivan (Ian) Daminikavič Lucevič
Născut	7 iulie 1882[1] Viazynka⁠(d), Vileysky Uyezd⁠(d), gubernia Vilna, Imperiul Rus
Decedat	28 iunie 1942 (59 de ani)[1][2][3] Moscova, RSFS Rusă, URSS
Înmormântat	Vajskovyja mohilki[*][[Vajskovyja mohilki (cemetery in Belarus)|​]]
Cauza decesului	falling from height[*][[falling from height (cause of death)|​]]
Părinți	Daminik Lucevič[*][[Daminik Lucevič (father of Belarusian writer Yanka Kupala)|​]] Bianihna Lucevič[*][[Bianihna Lucevič (mother of Belarusian poet Yanka Kupala)|​]]
Frați și surori	Lieakadzija Lucevič[*][[Lieakadzija Lucevič |​]]
Căsătorit cu	Vladislava Franțevna Luțevici[*][[Vladislava Franțevna Luțevici (literary scholar (1891-1960))|​]]
Cetățenie	Imperiul Rus  Republica Populară Belarus  RSS Bielorusă  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Religie	Biserica Catolică ateism
Ocupație	scriitor
Limbi vorbite	limba rusă[4] limba belarusă[2] limba poloneză
Pseudonim	Yanka Kupala Я́нка Купа́л
Activitatea literară
Activ ca scriitor	prima jumătate a secolului XX
Limbi	limba belarusă limba poloneză limba rusă
Patronaj	Naša Niva[*][[Naša Niva (newspaper)|​]] Belorusskoe izdatelskoe obșcestvo[*][[Belorusskoe izdatelskoe obșcestvo |​]] Belorusskaia hatka[*][[Belorusskaia hatka (Belarusian artistic circle (1916-1920))|​]] Narodny kamisaryjat asviety BSSR[*][[Narodny kamisaryjat asviety BSSR |​]] Institute of Belarusian Culture[*][[Institute of Belarusian Culture |​]]
Specie literară	poezie
A influențat pe Arkadi Kuleșov
Note
Premii	Premiul Stalin Ordinul Lenin Narodny paet Bielarusi[*][[Narodny paet Bielarusi (Belarusian title of honour)|​]]
Semnătură
Modifică date / text

Yanka Kupala (în belarusă Я́нка Купа́л, n. 7 iulie 1882 [S.V. 25 iunie] - d. 28 iunie 1942), pe numele adevărat Ivan Daminikavici Luțevici (în belarusă Іва́н Даміні́кавіч Луцэ́віч), a fost un scriitor bielorus.

Este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă belarusă din secolul XX. În 1925, a fost declarat Poet al poporului, iar 1941 i s-a decernat Premiul Stalin. În 1928 devine membru al Academiei de Științe a RSS Belarusă, iar în anul următor al URSS.

Alături de Yakub Kolas, este considerat întemeietorul literaturii belaruse moderne.

S-a născut într-o familie ce aparținea nobilimii sărace. După absolvirea școlii elementare, intră ca profesor particular undeva în regiunea Malagecina. În perioada 1903 - 1904, scrie câteva poezii sentimentale în limba poloneză. Abia în 1904, în contextul renașterii sentimentelor naționale, scrie primele sale poezii în belarusă și aceasta datorită interdicției impuse până atunci de regimul țarist în ceea ce privește utilizarea acestei limbi.

În 1908, Kupala se stabilește la Vilnius, care devine devine centrul cultural al Bielorusiei, și intră la redacția revistei Nașai Nivî (Нашай нівы). În anul următor se mută la Sankt Petersburg, unde scoate prima sa carte de poezii cu titlul "Жалейка", ca în anii următori să scrie alte volume de poezii.

În 1913 se reîntoarce la Vilnius pentru a-și relua activitatea în cadrul publicației menționate și devine membru al Asociației Editorilor din Belarus. Scrie volumul de poezii "Шляхам жыцьця" (Pe drumul vieții, 1913), la a cărui publicare este sprijinit de scriitorul rus Maksim Bogdanovici și drama "Раскіданае гняздо" (Cuibul distrus, jucată în premieră în 1919), unde explorează situația populației rurale dezrădăcinate.

În toamna lui 1914, în contextul Primului Război Mondial, Kupala scrie ciclul de poezii Cântece de luptă (Песьні вайны). Anul următor se stabilește la Moscova și începe să studieze la Universitatea Poporului, dar la sfârșitul anului este înrolat și participă la marele război în cadrul Armatei Imperiale Ruse și mai târziu la Revoluția din Octombrie din 1917.

În 1919 se mută la Minsk, unde rămâne până la izbucnirea Războiului Germano-Sovietic (1941 - 1945). Aduce o contribuție deosebită în fondarea Teatrului Național Belarus, a unei edituri, a universității și a academiei din această țară. Un alt demers al scriitorului este îndreptat în favoarea apariției unei publicații independente lucru concretizat prin apariția, în același an, 1919, a ziarului "Звон" (Clopotul), căruia i-a fost redactor-șef.

În 1922 îi apare volumul de versuri "Спадчына" (Moștenirea). În același an, încheie scrirea tragicomediei "Тутэйшыя" (Oamenii de aici), în care este prezentată cu ironie viața urbană din perioada de ocupație din Primul Război Mondial. În 1926, în revista literară "Полымя" (Flacăra) publică un ciclu de poezii cu caracter protestatar, motiv pentru care au fost interzise.

În anii '30, fiind participant la mișcarea de renaștere națională, Kupala devine victimă e represiunii din partea regimului totalitar.

După invazia germană a Uniunii Sovietice, scriitorul se retrage în Rusia și își petrece ultimii ani din viață într-un sat în apropierea orașelor Kazan și Moscova.

În 1942, cade pe treptele Hotelului Moscova și își pierde viața în niște circumstanțe rămase și astăzi incerte.

Lirica sa exprimă aspirația către o viață nouă și protestul împotriva oprimării și totalitarismului. Se remarcă factura populară și muzicalitatea versului. Dramele sale au caracter politic, revoluționar.

• 1912: Pavlinka (Павлинка)
• 1913: Câtărețul din guzlă (Гуслар, "Gusliar")
• 1913: Cuibul distrus (Разтурено гнездо, "Raztireno gnezdo")
• 1913: Pe drumul vieții (Шляхам жыцьця, "Šliaham zîciia")
• 1933: Pe malurile Oressei ("Nad rakoi Oressai")
• 1940: Din inimă (От сърце, "Ad serțe").

Yanka Kupala a tradus în belarusă autori ca: Aleksandr Pușkin, Taras Șevcenko, Nikolai Nekrasov, Ivan Krîlov și Adam Mickiewicz.