Viorica Ionică
Viorica Ionică | |||
---|---|---|---|
Informații generale | |||
Nume complet | Viorica Doina Reta Ionică | ||
Data nașterii | 20 iunie 1955 | ||
Locul nașterii | Piatra Neamț, România | ||
Data decesului | 15 august 2020 (65 ani) | ||
Locul decesului | Dochia, Piatra Neamț | ||
Naționalitate | Română | ||
Înălțime | 1,78 m | ||
Greutate | 69 kg | ||
Post | Portar | ||
Informații despre echipă | |||
Echipa actuală | Retrasă din activitate | ||
Cluburi de juniori | |||
Ani | Club | ||
ȘSE Piatra-Neamț | |||
ȘSE Constanța | |||
Cluburi de seniori* | |||
Ani | Club | ||
IEFS București | |||
Echipa națională | |||
Ani | Țară | Ap | (G) |
1973–1983 | România | 237 | (1) |
Titluri | |||
Căpitan (România) | |||
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern # Selecții și goluri la națională până la data de 16 decembrie 2014 | |||
Modifică date / text |
Viorica Doina Reta Ionică (n. 20 iunie 1955, Piatra Neamț – d. 15 august 2020[1], Dochia) a fost o handbalistă română care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de portar.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Viorica Ionică a început să joace handbal la Școala Sportivă de Elevi Piatra Neamț, sub îndrumarea fostului mare antrenor emerit Ovidiu Țoc.[2]
Viorica Ionică a fost componentă a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS.[3]
În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României.[3] Clasamentul portarilor a fost următorul: Lidia Stan (37 voturi), Elisabeta Ionescu (30 voturi), Viorica Ionică (20 de voturi), Clara Bartok (10 voturi), Doina Copotz (8 voturi).[3] În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire.[3]
Astfel, în final, Viorica Ionică a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal.[4] Ea a jucat în toate cele cinci meciuri.[5]
Viorica Ionică a mai făcut parte din selecționata României care s-a clasat pe locul șapte la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1978, desfășurat în Cehoslovacia, și din cea care s-a clasat a opta la Campionatul Mondial din 1982, care s-a ținut în Ungaria.[3]
Viorica Ionică fost chemată pentru prima dată în 1973 la echipa națională a României, pentru care a evoluat în total în 237 de partide.[6] Este portarul cu cele mai multe selecții la echipa națională din istoria handbalului feminin, fiind urmată de Luminița Dinu-Huțupan, cu 201 selecții,[6]descoperita si formata tot de marele antrenor emerit Ovidiu Toc.
Viorica Ionică a fost timp de mai mulți ani căpitanul echipei naționale a României.[7]
Palmares
[modificare | modificare sursă]- Campionatul României:
- Câștigătoare: 1973, 1974
- Portarul cu cele mai multe selecții la echipa națională: 237
Distincții
[modificare | modificare sursă]În 1976, Viorica Ionică a primit prin Decretul nr. 250 din 18 august 1976 distincția „Meritul Sportiv Clasa I”[8] și i s-a conferit titlul de „Maestru al Sportului”[9][10].
În octombrie 2010, cu ocazia competiției „Trofeul Carpați”, Federația Română de Handbal a programat o ceremonie dedicată fostelor componente ale echipei naționale care au atins minimum o sută de selecții. Cu această ocazie, Vioricăi Ionică i s-au înmânat o plachetă și o diplomă de excelență care îi conferă titlul de membru de onoare al FRH.[11]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ „A decedat Doamna de Aur a handbalului românesc, Viorica Ionică”. Federația Română de Handbal. . Accesat în .
- ^ Constantin Radu Rusu (). „Cu prilejul Zilelor LPS Piatra-Neamț, Memorialul Ovidiu Țoc la handbal”. RealitateaMedia. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d e „Medalii Olimpice (m)-Fluctuații (f) 1975-1984” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Palmares, date statistice – Retrospectivă competiții interne și internaționale” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Viorica Ionică la Sports-Reference.com (arhivat la 1 aprilie 2020)
- ^ a b „Palmaresul individual și al echipelor naționale în jocurile interțări” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Constantin Radu Rusu (). „Ovidiu Țoc - primii patru ani ai eternității”. RealitateaMedia. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „DECRET nr. 250 din 18 august 1976”. Monitorul Juridic. Accesat în .
- ^ „A murit Viorica Ionică, fostul căpitan al echipei naționale de handbal a României din anii '80”. Dor de Neamț. . Accesat în .
- ^ „A decedat Doamna de Aur a handbalului românesc, Viorica Ionică”. Federația Română de Handbal. . Accesat în .
- ^ „Federația de Handbal onorează jucătoarele cu peste 100 de selecții la națională”. ProSport. . Accesat în .