Voievodat

Formațiuni politice românești în secolele IX - XIII^[1]

Voievodatul (în limbile română: voievodat, poloneză: województwo, sârbă: војводина – vojvodina, војводство – vojvodstvo sau војводовина – vojvodovina, maghiară: vajdaság, lituaniană: vaivadija) este o unitate administrativă medievală din Ungaria, Polonia, Lituania, Letonia, Rusia și Serbia, condusă de un voievod (voivode, wojewoda). Voievodul, (în traducere: „cel care conduce războinicii”), era la început comandantul militar aflat în ierarhia militară pe locul al doilea, imediat sub nivelul regelui, principelui sau altora asemenea lor. Termenul este tradus de în unele ocazii ca „ducat”, „palatinat”, sau simplu „district administrativ”. În cazul special al țarilor române, voievodatele Munteniei, Moldovei și Transilvaniei aveau drept domni „voievozi“ care erau atât șefii statului cât și comandanții supremi ai armatei, pe locul doi în ierarhia militară aflându-se marele spătar sau hatmanul (în epoca medievală târzie, în Moldova).

În zilele noastre, voievodatul este numele diviziunii administrative ale unităților administrative ale Poloniei și pentru Provincia Autonomă Voievodina din Serbia.