Uioara de Jos, Alba
| Uioara de Jos | |
| — localitate componentă[*] — | |
 | |
 Uioara de Jos (România) Poziția geografică în România | |
| Coordonate: 46°22′15″N 23°50′19″E / 46.37083°N 23.83861°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Alba |
| Oraș |  Ocna Mureș |
| Atestare | 1215 |
| Altitudine | 395 m.d.m. |
| Populație (2021) | |
| - Total | 702 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 515704 |
| Prezență online | |
GeoNames  | |
Modifică date / text  | |
Uioara de Jos (în trecut Ciunga[1], în maghiară Csongva) este o localitate componentă a orașului Ocna Mureș din județul Alba, Transilvania, România.
Date geografice
[modificare | modificare sursă]Altitudine medie: 395 m.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Așezare neolitică și daco-romană.
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 140) localitatea apare sub numele de „Csungva”. La cca 1 km sud de localitate exista în acel timp o mică mănăstire românească, notată pe hartă ca „Wallachisches Kloster Monaster”.
În anul 1963 la Uioara de Jos, în punctul numit "La Pârloage", s-au descoperit 42 de morminte de incinerație, datând din secolele VIII-IX.
Satul este atestat în documentele din secolul al XIII-lea sub denumirea de Terra Ciungua.
Siturile arheologice de la Uioara de Jos din punctul “Grui” sunt înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Alba[2], elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010.
Lăcașuri de cult
[modificare | modificare sursă]- Vechea mănăstire. E amintită în conscripția episcopului Atanasie Rednic din 1765. In 1774 avea doi călugări. Averea: loc arător de 6 găleți[3] și 2 mierțe[4], fânaț de 10 care de fân, o vie și o pădure. Interiorul mănăstirii avea 170 orgii (stânjeni vienezi) lungime și 96 orgii lățime. Călugării erau greco-catolici. În 1775 Filoteu Laszlo dă egumenului[5] Teodosie de aici o scrisoare de recomandare pentru cerșit. Teodosie era egumen și la 1783, cum se deduce dintr'o scrisoare a lui Ignatie Darabant din 12 februarie 1783 trimisă preotului Samoilă Laday din Băgau[6].
- Biserica „Adormirea Maicii Domnului“.
- Biserica „Sf. Nicolae“.
Obiective turistice
[modificare | modificare sursă]- Două așezări neolitice (locuire civilă). Datare: Neolitic.
- Situl arheologic din punctul “Grui” (1,5 km sud de marginea satului, la izvorul Văii Ciunga). Așezare preistorică și din epoca migrațiilor (locuire civilă). Datare: Epoca Bronzului, Epoca migrațiilor, Hallstatt, Eneolitic[7].
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]Materiale media legate de Uioara de Jos la Wikimedia Commons
- CIMEC (raport de cercetare arheologică) Arhivat în , la Wayback Machine.
- CIMEC (siturile arheologice de la Uioara de Jos)[nefuncțională]
- Repertoriul așezărilor rurale din Dacia romană (vezi Ciunga)
- Repertoriul așezărilor rurale din Dacia romană (vezi Uioara de Jos)
- Piese de podoabă și vestimentație la grupurile etnice din Transilvania (sec.VII-XII)
- Ocna Mureș – prezentare generală (referat)[nefuncțională]
- Harta Uioara de Jos
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ În anul 1964 a primit actuala denumire prin Decretul Consiliului de Stat nr.799/1964 (https://lege5.ro/Gratuit/he2dambq/decretul-nr-799-1964-privind-schimbarea-denumirii-unor-localitati)
- ^ http://www.monumenteistorice.ro/legislatie/LMI/LMI-2010_AB.pdf[nefuncțională]
- ^ 1 găleată = 80 litri de cereale
- ^ Miarță: veche unitate de capacitate pentru cereale având cca 215 litri (10 banițe)
- ^ Egumen: superiorul unei mănăstiri
- ^ http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/culturacrestina/1919/BCUCLUJ_FP_279432_1919_008_007_008.pdf Vechile mănăstiri românești din Ardeal
- ^ Eneolitic: ultima fază a neoliticului, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră, os, cupru etc. și a podoabelor de cupru (aramă).
Galerie de imagini
[modificare | modificare sursă]-
Biserică
-
Biserică
| ||||||||||
