Teoria diplomatico-strategică
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Teoria diplomatico-strategică a fost elaborată de către Raymond Aron din perspectiva unei viziuni filosofico-sociologice asupra politicii și a dezvoltării ei istorice. ( Facem în acest cadru mențiunea că, pentru cercetătorii teoriilor relațiilor internaționale, Aron este pe deplin integrabil școlii realiste, însă personalitatea sa deosebită s-a manifestat și printr-o viziune care a depășit tentativa de a-i include fără rezerve în o anumită direcție de gândire). Relațiile internaționale sunt - în opinia lui - marcate de faptul că în societățile secolului nostru se află în competiție două tipuri- ideale (în sens weberian) de regimuri politice, caracterizate de variabile ce stau fața în față: competiția în fața monopolului, statul constituțional în fața celui revoluționar, pluralismul partidic față cu statul - partid, opozabile pentru că într-unui acționează ca principiu de bază respectul legalității și simțul compromisului pe când în celălalt credința și frica. De aici, contrapunerea, în viziunea lui Aron, a societăților egalitare și liberale pe de o parte, a celor egalitare și despotice pe de altă parte. Chiar și egalitatea - produs al epocii - se manifestă în primul tip de regim, ca egalitate politică și juridică, pe când în cel de-al doilea este în principal economică. În toate societățile moderne esența politicii este oligarhică; însă în primul caz modul de exercitare a puterii este liberal, oligarhia este deschisa pentru că este expresia materializării principiului reprezentativității acționând în limitele legale care îi precizează marja de acțiune dând totodată o serie de garanții ale drepturilor și libertăților cetățeanului guvernat.