Teoctist I (mitropolit al Moldovei)
| Teoctist I | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1410  |
| Decedat | 18 noiembrie 1477 |
| Înmormântat | Mănăstirea Putna |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | preot ortodox[*] |
| Funcția episcopală | |
| Predecesor | Ioachim |
| Succesor | Gheorghe I de Neamțu |
Modifică date / text  | |
| Sfântul Ierarh Teoctist I | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | cca. 1410 |
| Decedat | 18 noiembrie 1477 Suceava, Moldova |
| Înmormântat | Mănăstirea Putna |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | preot ortodox[*] |
| Venerație | |
| Venerat în | Biserica Ortodoxă Română[1] |
| Canonizat | de către Sfântul Sinodul al Bisericii Ortodoxe Române |
| Rămășițe pământești | Mănăstirea Putna |
 Sfinți | |
| Modifică date / text | |
Sfăntul Ierarh Teoctist I (n. cca. 1410 – d. 18 noiembrie 1477) a fost mitropolit al Mitropoliei Moldovei între 1455–1477. Mitropolia respectivă își avea pe atunci sediul la Suceava, care era totodată capitala Țării Moldovei. Teoctist a fost de etnie bulgară, fiind hirotonit arhiereu în anul 1451 de către patriarhul Nicodim al II-lea de Peć.[2] Mitropolitul Teoctist a fost cel care l-a învestit ca domn pe Ștefan cel Mare în anul 1457, pe câmpul numit Direptate.
Cariera ecleziastică
[modificare | modificare sursă]Teoctist a fost unul din adversarii reconcilierii cu Biserica Catolică în contextul conciliului de la Ferrara-Florența din anii 1438-1439. Mitropolitul Damian al Moldovei, participant la conciliu, a semnat actul de uniune cu Roma. Urmașul său în scaunul de arhiepiscop al Sucevei și mitropolit al Moldovei, Ioachim, a fost alungat din Moldova de gruparea din jurul lui Teoctist, care i-a luat locul. Schimbarea de direcție s-a produs în anul 1455, după căderea Constantinopolului și în timpul domniei lui Alexăndrel. Dimitrie Cantemir relatează (confundându-l pe Alexăndrel cu Alexandru cel Bun) în „Descrierea Moldovei”:[3]
„Dar când mitropolitul moldovean a trecut, la acest sinod [...] de partea papistașilor , atunci urmașul său, cu numele Theoctist — diacon al lui Marcu din Efes, bulgar de neam, ca să stârpească aluatul papistașilor din biserica moldovenească și să taie celor tineri prilejul de a citi vicleșugurile papistașilor — l-a sfătuit pe Alexandru cel Bun să izgonească din țară nu numai pe oamenii de altă lege, ci și literele latinești și să pună în locul lor pe cele slavonești.[4]”
Mitropolitul Teoctist I apare în sursele istorice și ca fiind cel care l-a binecuvântat și l-a uns ca Domn pe Ștefan cel Mare în anul 1457, pe câmpul numit Direptate. I-a fost sfetnic credincios voievodului, atât pentru treburile lumești cât și în cele duhovnicești. S-a implicat și în construirea Mănăstirii Putna, măreața ctitorie a lui Ștefan, ulterior necropolă domnească, dar și loc de veci pentru mitropolitul însuși. La târnosirea sfântului lăcaș, ce a avut loc la 3 septembrie 1469, „era de față întreg clerul moldovenesc, în frunte cu Mitropolitul Teoctist al Moldovei, cu Episcopul Tarasie al Romanului și cu primul egumen al Putnei, Arhimandritul Ioasaf”.[5]
Locul de veci
[modificare | modificare sursă]Lespedea sa funerară, aflată la Mănăstirea Putna, are următoarea inscripție: „Binecinstitorul Domn al Țării Moldovei, Io Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit mormântul acesta părintelui nostru Mitropolitul Sucevei Preasfințitul Kir Teoctist care a și murit în anul 6986, luna noiembrie 18”.[6][7]
În literatură
[modificare | modificare sursă]Axinte Uricariul a adnotat în Letopisețul Țării Moldovei că „află-se scris la un létopiseț sârbescu de Azarie călugărul precum în zilele acestui domnu, Alixandru Vodă, s-au hirotonit preaosfințitul [sic] mitropolitul chir Theoctist de Nicodim din Țara Sîrbască”.[8][9]
Mitropolitul Teoctist este unul din personajele romanului Frații Jderi de Mihail Sadoveanu, roman care tematizează epoca lui Ștefan cel Mare.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ sfant.ro, www.sfant.ro
- ^ Ștefan Pop, Românii la conciliul din Florența, 1909, p. 316.
- ^ https://ro.wikisource.org/wiki/Descrierea_Moldovei Partea Eclesiastică și Literară, Cap. V
- ^ Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, traducere de Petre Pandrea, Editura Minerva, București, 1981, p. 257.
- ^ Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 54.
- ^ „Lespedea funerară a Mitropolitului Teoctist I de la Mănăstirea Putna (despre)”, Putna.ro, accesat în
- ^ Epifanie Norocel. „Mormintele voievodale de la Putna”. CrestinOrtodox.ro. Accesat în .
- ^ Letopisețul Țării Moldovei, de când s-au descălecat țara
- ^ „Alixandru Vodă” nu se referă la Alexandru cel Bun, ci la nepotul acestuia, Alexandru al II-lea.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Pop, Șt.; Românii la conciliul din Florența, în: Răvașul, anul VII (1909), Cluj, pp. 312–318.
- Lectură suplimentară
- Sfânta Mănăstire Putna; Ștefan cel Mare și Sfânt. Biserica. O lecție de istorie; Editura Mușatinii; 2004; ISBN 973-8122-58-9
- Bălan, Ioanichie; Pateric Românesc, Ed. a V-a; Ed. Mănăstirea Sihăstria; 2005; p. 109-110 (Mitropolitul Teoctist I al Moldovei și Sucevei)
- Iorga, Nicolae; Cap II – Clerul moldovenesc supt Mitropolitul Teoctist în Istoria Bisericii Românești
- Mureșan, Dan Ioan; Teoctist I și ungerea domnească a lui Ștefan cel Mare în Românii în Europa medivală (Între Orientul bizantin și Occidentul latin); Ed. Istros; Brăila; 2008; pp. 303–416
- Petcu, Marcu; Pintilie, Adrian; Lihănceanu, Nicolae; Crețu, Ramona, Anca; Pagini din istoria monahismului ortodox în revistele teologice din România, Vol. II Așezăminte monahale; Ed. Bibliotecii Naționale a României, Ed. Mitropolit Iacov Putneanul; București; 2011