Partidul Muncii din Israel
Partidul Muncii din Israel | |
Oameni cheie | |
---|---|
Președinte | Yair Golan[*] |
Date | |
Înființat | |
Sediu | Tel Aviv |
Informații | |
Ideologie oficială | Social-democrație[1] Sionism socialist[2][3] |
Poziție politică | Centru-stânga |
Afiliere internațională | Alianța Progresistă |
Afiliere europeană | Partidul Socialiștilor Europeni (observator) |
Prezență online | |
site web oficial pagină Facebook cont Twitter Instagram account | |
Modifică date / text |
Partidul Muncii din Israel (în ebraică: מפלגת העבודה הישראלית, Mifleghet haAvodá haIsraelit, iar pe scurt: העבודה, HaAvodá) este un partid social-democrat[4][5][6][7] și sionist.[7][8] Este membru al Alianței Progresiste și observator al Partidului Socialist European. Actualmente (în 2024) președintele Partidului Muncii din Israel este Yair Golan. Sub conducerea sa, partidul s-a unit cu partidul liberal de stânga Meretz, care la alegerile din 2022 nu a trecut baremul necesar pentru a intra în Knesset. Partidul a făcut parte din Internaționala Socialistă până în 2020, când s-a retras în semn de protest deoarece Internaționala a adoptat politica Boicot, dezinvestiții și sancțiuni împotriva statului israelian.[9]
Alte denumiri
[modificare | modificare sursă]În cursul existenței sale, formațiile politice care au compus Partidul Muncii din Israel sau blocurile pe care le-a format cu alte partide au cunoscut diferite denumiri:
- predecesorii săi au fost între 1930-1968 partidele Mapai (Partidul Muncitorilor din Eretz Israel) și Ahdut Haavodá (Uniunea Muncii) din 1930 până în 1970
- Partidul Muncii a constituit în 1969 blocul HaMaarakh prin alianța cu partidul Mapam (Partidul Unit al Muncitorilor)
- Mifleghet HaAvodá sau pe scurt HaAvodá, denumirea în vigoare, începând din anul 1968
- Partidul Muncii a format mișcarea Israel 1 prin asocierea cu micile partide Gesher și Meimad, din 1999 până în 2001.
Descriere
[modificare | modificare sursă]Partidul Muncii din Israel a făcut parte până în 2020 din Internaționala Socialistă. Deține 19 locuri în Knesset. În trecutul recent, până în 1977, a dominat viața politică israeliană. De atunci, Likud, iar apoi, pentru câțiva ani partidul numit Kadima au deținut un loc pregnant în viața politică a Israelului. Partidul Muncii din Israel a fost partener în coaliția la putere condusă de partidul Kadima.
Câțiva membri iluștri
[modificare | modificare sursă]- Ygal Allon
- Haim Arlozoroff
- Ehud Barak
- David Ben Gourion
- Moshé Dayan
- Abba Eban
- Levi Eshkol
- Berl Katznelson
- Haïm Herzog
- Golda Meir
- Shimon Peres
- Yitzhak Rabin
- Pinchas Sapir
- Moshé Sharett
- Itzhak Tabenkin
Conducătorii succesivi ai Partidului Mapai (Partidul Muncitorilor din Eretz Israel)
[modificare | modificare sursă]- David Ben Gurion 1948-1963
- Levi Eshkol 1963-1968
Conducători ai partidului Ahdut Haavoda-Poalei Tzion 1954-1968
[modificare | modificare sursă]- Itzhak Tabenkin
- Igal Alon
- Itzhak Ben Aharon, secretar
- Israel Bar Yehuda, secretar
Conducătorii succesivi ai Partidului Muncii din Israel, după 1968
[modificare | modificare sursă]- Levi Eshkol 1968-1969
- Golda Meir 1969-1974
- Yitzhak Rabin 1974-1977
- Shimon Peres 1977-1992
- Yitzhak Rabin 1992-1995
- Shimon Peres 1995-1997
- Ehud Barak 1997-2001
- Binyamin Ben Eliezer 2001-2002
- Amram Mitzna 2002-2003
- Shimon Peres 2003-2005
- Amir Peretz 2005-2007
- Ehud Barak 2007 - 2011
- Michael Harish (provizoriu) 2011
- Sheli Yefimovich 2011 - 2013
- Itzhak Herzog 2013-2017
- Avi Gabbay 2017- 2021
- Merav Michaeli 2021 - 2024
- Yair Golan 2024 -
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Emilie van Haute; Anika Gauja (), Party Members and Activists (în engleză), Routledge
- ^ James C. Docherty; Peter Lamb, Associate Professor of Politics and International Relations, Staffordshire University, UK (), Historical Dictionary of Socialism (în engleză), Scarecrow Press, p. 179
- ^ Sara E. Karesh; Mitchell M. Hurvitz (), Encyclopedia of Judaism (în engleză), Infobase Publishing, p. 283
- ^ Emilie van Haute; Anika Gauja (). Party Members and Activists. Routledge. p. 17. ISBN 978-1-317-52432-8.
- ^ Richard Collin; Pamela L. Martin (). An Introduction to World Politics: Conflict and Consensus on a Small Planet. Rowman & Littlefield. p. 218. ISBN 978-1-4422-1803-1. Accesat în .
- ^ Rhodes Cook (). The Presidential Nominating Process: A Place for Us?. Rowman & Littlefield. p. 118. ISBN 978-0-7425-2594-8. Accesat în .
- ^ a b Sara E. Karesh; Mitchell M. Hurvitz (). Encyclopedia of Judaism. Infobase Publishing. p. 283. ISBN 978-0-8160-6982-8.
- ^ James C. Docherty; Peter Lamb (). Historical Dictionary of Socialism. Scarecrow Press. p. 179. ISBN 978-0-8108-6477-1. Accesat în .
- ^ Israel's Labor party quits Socialist International after it adopts BDS (în engleză), The Jerusalem Post Text " JPost.com " ignorat (ajutor)