Așezarea a apărut în vechime, în jurul anului 1000 sub numele german de Niempsi[3], ea fiind una din cele mai vechi sate din județul Guben, Brandenburg. Este probabil ca satul să fi aparținut în jurul anului 963 Marelui Gero[4]. Satul a mai purtat numele de Niemitzsch sau Niemcza. Între anii 1738 - 1740 s-a construit aici o biserică care nu a supraviețuit războiului, ea suferind avarii importante.[5] Regele prusac Frederic al II-lea a campat în jurul satului în anul 1768.[5] În anii 70 din secolul al XIX-lea rămășițele ei au fost demolate irevocabil. Cimitirul bisericii a avut o cruce de pocăință, dar după anul 1945 și cimitirul și crucea au fost demolate.[5]
Între anii 1818 și 1867 se menționează în mod repetat în documentele vremii existența unei mori de vânt.[3] În anul 1939 așezarea avea 143 de locuitori. Pe 26 iulie 1945, satul a fost sediul unui comandament militar al Companiei armate a Regimentului nr.38 condusă de locotenentul Francisc Milczuk.[5] În noiembrie 1945 s-a construit un turn de veghe sub comanda lui Iosif Domaralski Chor.[5]
Satul are o rețea de apă începând cu 2006/2007.[6]
Regiunea Polanowice este cercetată de către o echipă de arheologi, începând din anul 1989 sub conducerea profesorului Grzegorz Domanski de la Universitatea din Wroclaw. Aici s-a descoperit una din cetățile cele mai valoroase din Voievodatul Lubusz.[6]
pl Wydawnictwo Gubińskiego Towarzystwa Kultury 1999 r. - Zeszyty Gubińskie nr 5 s.27
pl Zygmunt Traczyk: Ziemia Gubińska 1939 – 1949…. Gubin: Stowarzyszenie Przyjaciół Ziemi Gubińskiej, 2011, s. 245-247. ISBN 978-83-88059-54-4.
pl Garbacz Krzysztof: Przewodnik po zabytkach województwa lubuskiego tom 1. Zielona Góra: Agencja Wydawnicza „PDN”, 2011, s. 238. ISBN 978-83-919914-8-2.