Silat

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Silat (în minangkabau: silek; în indoneziană/malay: pencak silat) reprezintǎ un termen generic pentru artele marțiale arhipelagul indo-malaezian. Deși geografic Indonezia și Malaezia sunt țări separate, din punct de vedere cultural ele nu sunt foarte diferite. Artele marțiale dezvoltate în această zonă provin din vechi metode luptă indiene peste care s-au suprapus influențele chinezești (mai mult) sau japoneze (mai puțin). Există sute de stiluri, fiecare cu tehnici, teorii de luptă și metode de antrenament specifice.

In România prima persoană care a predat public (în jurul anilor 1999-2000) a fost Cristian Laiber (care s-a antrenat o perioadă cu maestrul Tuan Raban, stilul fiind Seni Gayung Fatani)^{[necesită citare]}

Există 5 tehnici de bază (din care pot deriva numeroase combinații): Sapu (secerarea cu interiorul piciorului), Beset (secerarea cu exteriorul piciorului), Kendjit (proiectarea peste picior), Angkat (proiectarea prin ridicarea piciorului) si Puter Kepala (proiectare prin apucarea capului).

Silatul este cunoscut în Arhipelagul Malay încă din secolul al VII-lea. Se consideră arta marțială originală din Malaysia, care locuiește pe coasta Sumatrei și a Peninsulei Malacca, de la Ache până la Kelantan, Kedah în nord și arhipelagul Riau din sud. Contactele cu alte țări, în special India și China, au influențat, de asemenea, dezvoltarea silatului. Când Islamul a început să se răspândească în Asia de Sud-Est în secolul al XIV-lea, a fost predat împreună cu silat. Silat a jucat un rol important în istoria regiunii. În statele vechi din Srivijaya (pe Sumatra), Majapahit și Sunda (pe Java), războinicii trebuia să cunoască silat.

În timpul dominației olandeze în Indonezia și al britanicilor din Malaezia, silatul a fost interzis, mai ales după revolta din anii 1920 și adoptarea Jurământului Tineretului în 1928 (unul dintre punctele de jurământ - cerința independenței) și practicat ilegal.

• Quintin Chambers and Donn F. Draeger (1979). Javanese Silat: The Fighting Art of Perisai Diri. Tokyo: Kodansha Internat. ISBN 0-87011-353-4. 
• DeMarco, M. (2010). "Practical Fighting Strategies of Indonesian Kuntao-Silat in the Willem Reeders Tradition" - http://www.journalofasianmartialarts.com/product/other-areas/indonesia/practical-fighting-strategies-of-indonesian-kuntao-silat-in-the-willem-reeders-tradition-detail-445 Arhivat în 30 septembrie 2015, la Wayback Machine.
• Sarina Md. Yusof,Suhana Aiman, and Norlizah Abdul Hamid (2005). Physiological Profile of Malaysian Silat Olahraga Athletes. Institute of Research, Development and Commersialization (BRC),Universiti Teknologi MARA,Malaysia, Project file no.: 600-FSR (5/2)27.

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Silat

• Pusat Cemerlang Silat Arhivat în 26 decembrie 2018, la Wayback Machine. Centrul informațional indonezian de silat
• Silat Terminology List Arhivat în 22 noiembrie 2015, la Wayback Machine. Termeni obișnuiți ai Javanese Silat
• Culture Silat