[go: up one dir, main page]
Sari la conținut

Semion Șoihet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Semion Șoihet
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Dubăsari, RSS Ucraineană, URSS Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani) Modificați la Wikidata
Germania Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Moldova Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect Modificați la Wikidata
Alma MaterToshkent Davlat Texnika Universiteti[*][[Toshkent Davlat Texnika Universiteti (university in Uzbekistan)|​]]  Modificați la Wikidata
Clădiri semnificativeMonument to Nizami Ganjavi in Chișinău[*][[Monument to Nizami Ganjavi in Chișinău (monument in Chișinău Municipality, Moldova)|​]]
Circul de Stat din Chișinău  Modificați la Wikidata
Premii
Ordinul de Onoare  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Semion Șoihet (în rusă Семён Михайлович Шойхет; n. , Dubăsari, RSS Ucraineană, URSS – d. , Germania) a fost un arhitect sovietic și moldovean.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

S-a născut în orașul Dubăsari din RASS Moldovenească, RSS Ucraineană, URSS (actualmente în Transnistria, Republica Moldova).[1] A crescut la Voronej.[2] Odată cu începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, tatăl său, Mihail (1905-1942), a fost trimis pe front și a murit curând,[3] iar familia (mama și cei trei copii) a fost evacuată în Asia Centrală și s-a întors în Dubăsari după război.[4] În anii 1951-1956 a studiat la Facultatea de Arhitectură a Institutului Politehnic din Tașkent, apoi a lucrat în construcții de căi ferate în Akmolinsk și, ulterior, s-a întors din nou în RSS Moldovenească.

În calitate de arhitect de frunte, a participat la dezvoltarea planurilor generale pentru dezvoltarea a șapte orașe ale republicii (Cahul, Comrat, Bender, Dubăsari, Rîbnița, Tiraspol și Leova), ulterior la Planul Urbanistic General al Bălțiului, precum și planul general pentru dezvoltarea Chișinăului și a localităților adiacente (1969).[5] Timp de mai bine de cincizeci de ani a lucrat la institutul de proiectare „Urbanproiect” din Chișinău (în trecut Moldgiproselstroi și Moldgiprostroi), unde a fost arhitectul-șef al institutului.

A fost, de asemenea, autorul proiectelor pentru Circul de Stat din Chișinău (1981, pentru proiectul căruia a fost distins cu Premiul de Stat al RSSM în 1984),[6] Palatul de Cultură al Feroviarilor (împreună cu Boris Vaisbein), clădirea Ministerului Agriculturii (cu Vaisbein, în prezent Liceul Teoretic Român-Francez „Gheorghe Asachi”), Casa Presei (cu Vaisbein), Banca Națională (cu Vaisbein), monumentul prizonierilor ghetoului de la Chișinău (str. Ierusalim, pe locul fostelor porți ale ghetoului, sculptor Naum Epelbaum, 1992), complexul memorial al victimelor pogromului de la Chișinău din 1903 în parcul Alunel (sculptor Naum Epelbaum, 1993), reconstrucția memorialului „Eternitate” (2006), monumentul șoferilor (2007), etc.

Pe lângă proiectele din Chișinău, a proiectat piețele centrale din Tiraspol și Bender, memorialul victimelor fascismului din Dubăsari, monumentul victimelor ghetoului din Rîbnița (2003), obeliscul gloriei „capul de pod Chițcani”, complexul memorial „Capul de pod Șerpeni” lângă satul omonim (la împlinirea a 60 de ani de la operațiunea Iași-Chișinău, 2004), case de cultură din Bender (cu Valentin Mednec, 1962), Strășeni, Orhei, o serie de clădiri din aceste orașe și din alte orașe ale Moldovei.[1][7][8]

În anii 1993-2004, a condus Asociația Organizațiilor și Comunităților Evreiești din Moldova. A fost autorul cărții „Arhitectura Moldovei sovietice” (cu A. Kolotovkin și Iosif Eltman, Moscova, 1987), articole științifice despre arhitectura republicii.

A fost distins cu titlu de „Arhitect emerit” al RSS Moldovenești,[9] laureat al premiului de Stat al RSSM în domeniul literaturii, artei și arhitecturii (1984), Ordinul „Gloria Muncii” (1995)[10] și Ordinul de Onoare (2004).[11]

Autor de proiecte

[modificare | modificare sursă]
  • Circul din Chișinău
    Circul din Chișinău
  • Palatul de Cultură al Feroviarilor din Chișinău
    Palatul de Cultură al Feroviarilor din Chișinău
  • Sediul central al BNM
    Sediul central al BNM
  • Memorialul „Capul de pod Șerpeni”
    Memorialul „Capul de pod Șerpeni”
  • Memorialul „Eternitate” din Chișinău
    Memorialul „Eternitate” din Chișinău
  • Monumentul victimelor ghetoului evreiesc din Chișinău
    Monumentul victimelor ghetoului evreiesc din Chișinău

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b „Некролог на сайте Евроазиатского еврейского конгресса”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Семён Михайлович Шойхет
  3. ^ Книга памяти воинов-евреев, павших в боях с нацизмом 1941—1945 (том 4)
  4. ^ З. Апостол «Самые прочные памятники...»
  5. ^ Интервью с Семёном Шойхетом
  6. ^ „Semion Șoihet”. . Accesat în . 
  7. ^ „Архитектор С. М. Шойхет”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Кицканский плацдарм[nefuncțională]
  9. ^ Некролог в газете «Еврейское местечко»
  10. ^ „cu privire la decorarea unor membri ai Uniunii Arhitecților din Moldova cu distincții de stat”. . Accesat în . 
  11. ^ „privind conferirea "Ordinului de Onoare"”. . Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Semion_Șoihet&oldid=16440064