Mihai Cimpoi

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Mihai Cimpoi
Date personale
Născut	3 septembrie 1942 (82 de ani) Larga, Județul Hotin, Regatul României azi Raionul Briceni
Cetățenie	România  Moldova
Religie	Ortodox
Ocupație	Academician român, critic și istoric literar, distins om de cultură
Locul desfășurării activității	Principatul Moldovei[1]
Limbi vorbite	limba română[2][3]
Deputat în Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice
În funcție 1989 – 1990
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova
În funcție 1999 – 2001
Premii	Ordinul Republicii (23 august 1996) Ordinul național „Steaua României” Medalia „Mihai Eminescu”
Partid politic	Alianța „Moldova Noastră” Alianța pentru Integrare Europeană (2009–2013)
Alte afilieri	Frontul Popular din Moldova
Alma mater	Universitatea de Stat din Moldova
Profesie	Istoric literar
Membru de onoare al Academiei Române
Modifică date / text

Mihai Cimpoi (n. 3 septembrie 1942, Larga, Județul Hotin, azi raionul Briceni) este un om de cultură, academician,^[4] critic și istoric literar, eminescolog, redactor literar și eseist din Republica Moldova. Este „Om Emerit al Republicii Moldova”,^[5] președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1999-2001.^[6] Mihai Cimpoi este autorul operelor „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia” (în mai multe ediții) și „Mihai Eminescu. Dicționar Enciclopedic”. Mihai Cimpoi este autorul și realizatorul proiectului de durată „Congresul Mondial al Eminescologilor”, lansat în 2012.^[7]

Mihai Cimpoi s-a născut la 3 septembrie 1942, în familia lui Ilie și Ana Cimpoi, țărani din comuna Larga, Județul Hotin, Regatul României, astăzi raionul Briceni.^[8] După cursurile primare și medii, a absolvit Facultatea de Filologie de la Universitatea de Stat din Moldova (1965), după care a devenit redactor al revistei „Nistru” (până în 1972) și consultant al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

A fost angajat ca redactor la editurile „Cartea Moldovenească” (în 1974) și „Literatura artistică” (1977-1982). A fost secretar literar la Teatrul Național din Chișinău (1982-1983) și la Teatrul liric „A. Mateevici” (1986-1987). În mai 1987 a fost ales secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova, iar în perioada septembrie 1991 – 2010 a fost președintele instituției.

A fost deputat al poporului din URSS în perioada de dezgheț gorbaciovist (1989-1990) și apoi deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1999-2001). A îndeplinit funcția de șef al Secției de literatură clasică a Institutului de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Moldovei. A obținut doctoratul în filologie în 1998, cu teza „Eminescu, poet al Ființei” (conducător Eugen Simion) și a predat la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău. Este membru de onoare al Academiei Române (din 1991),^[9] membru titular al Academiei de Științe a Moldovei (din 1992),^[10] membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1994 este ales și membru al consiliului director al acesteia), membru al PEN-clubului, membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni (din 2005), vicepreședinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, cetățean de onoare al Craiovei (din 2005, alături de Grigore Vieru, Vasile Tărâțeanu). Este director al revistei „Viața Basarabiei” și face parte din colegiile publicațiilor „Caiete critice” și „Viața românească”. Este președinte fondator al Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu” din Chișinău.^[11]

Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită. Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în februarie 2024

• Cântați proveghitori…: Din lirica ostășească: [versuri]. Pentru șc. Medie /selecț. I. Vieru; colegiul de red. : N. Savostin, M. Cimpoi, A. Ciocanu. – Ch.: Literatura artistică, 1978;
• Cicatricea lui Ulysse, 1982; Vieru, Gr. Poezii: [pentru șc. medie] / selecț. și pref. de M. Cimpoi; prez. graf. de Gh. Vrabie. – Ch.: Lit. artistică, 1983; sute de catarge: [tineri poeți, prozatori] / alcăt. M. Cimpoi și G. Blănaru. – Ch.: 1973;
• Dintre sute de catarge: [tineri poeți, prozatori] / alcăt. M. Cimpoi și I. Ciocanu. – Ch.: Cartea Mold. . – 1975;
• Scena = Scena, 1974/75 [almanah al evenimentelor din viața teatrală a republicii] / alcăt. : M. Cimpoi. – Ch.: Lit. artistică, 1977;
• Maèty bereg pokidaût: Molodaâ mold. poéziâ: [sb. stihov] / sost. M. Cimpoi. – Ch.: Lit. artistică, 1977 ici Dintre sute de catarge ’77: Tineri poeți, prozatori, crit/ selecț. M. Cimpoi. – Ch.: Lit. artistică, 1977;
• Pagini de teorie și critica literară: Pentru șc. medie / C. Cibotaru, E. Botezatu, H. Corbu ș. a.; alcăt. : M. Cimpoi; pict. O. Martînov. – Ch.: Lit. artistică, 1983;
• Creația lui Druță în școală, 1986; Istoria literaturii moldovenești: Monografie: În trei volume / col. de red. al volumului M. Dolgan, N. Bilețchi, A. Gavrilov, B. Istru, H. Corbu, M. Cimpoi. – Ch.: Știința, 1986–1990;
• Eminescu, M. Împărat și proletar: Poezii: Pentru copii și adolescenți; ed. îngr. de M. Cimpoi; col. de red. : V. A. Aramă ș. a. – Ch.: Lumina, 1988;
• Lui Eminescu la împlinirea unui centenar (1889–1989) al trecerii în nemurire a marelui poet național: [volum comemorativ] / alcăt. M. Cimpoi., Chișinău: Hyperion, 1991;
• Preda, Marin. Cel mai iubit dintre pământeni / col. de red. : M. Dolgan, V. Beșleagă, I. Ciobanu, V. Vasilache, M. Cimpoi. – București: Ed. Prietenii Cărții, 1992;
• Matcovschi, D. Floare Basarabie: Poeme de după întîia moarte / apare sub îngrijirea lui V. Crăciun, M. Cimpoi. – București, 1992; Caiete de cultură: Ediție specială a săptămânalului „Viața satului” / resp. de ed. M. Cimpoi, V. Spinei, L. Butnaru, M. Morăraș // Viața satului. – 1994–1997;
• Mihai Cimpoi, „Basarabia sub steaua exilului”, București, 1994;
• Mihai Cimpoi, „Lucian Blaga. Paradisiacul. Lucifericul. Mioriticul”, poem critic, 1997;
• Mihai Cimpoi, „Mărul de aur”, Valori românești în perspectivă europeană, 1998;
• Mihai Cimpoi, „Cumpăna cu două ciuturi”, 2000; „Brancuși, poet al ne-sfârșirii”, 2001;
• Mihai Cimpoi, Spre un nou Eminescu” (dialoguri cu eminescologii din lume), Chișinău, 1993 și București, 1995
• Mihai Cimpoi, „Căderea în sus a Luceafarului”, Galați, 1993;
• Mihai Cimpoi, „Narcis și Hyperion”, Chișinău, 1979, 1985, sau colecția „Eminesciana”, Iași, 1994; Chișinău: [album consacrat jubileului de 560 ani] / comanditar: Primăria Municipiului Chișinău; Colab.: I. Filip, I. Mânăscurtă, M. Cimpoi. – Ch.: EUS, 1996;
• Mihai Cimpoi, „Plânsul Demiurgului”, 1998;
• Mihai Cimpoi, „Mă topesc în flăcări”, dialoguri cu eminescologii cunoscuți (1999, 2001);
• Mihai Cimpoi, „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia” (1996, 1997, 2002) – (monografie continuând demonstrația lui George Călinescu că „Literatura română este una și indivizibilă”);
• Mihai Cimpoi, „Sfinte firi vizionare” (clasicii români: medalioane), Chișinău, 1995;
• Eminescu – pururi tânăr. Dedicații lirice: [Vol. I]: 150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, 15 ian. 1850-15 ian. 2000 / ed., antologie, aparat critic de Cristina Crăciun și Victor Crăciun; cuv. înainte de Eugen Simion; argument de Victor Crăciun; Întâistătătorul M. Cimpoi; concepție graf. : Vl. Zmeev. – Ch.: Litera; București: David, 1998;
• Eminescu – înfășurat în manta-mi…: Memorialistică. Mărturiile contemporanilor: [Vol. II.] /elab. Mihai Cimpoi…. – Ch.: Litera; București: David, 1999;
• Eminescu – steaua singurătății: Efigii și secvențe literare: [Vol. III.] /elab. Mihai Cimpoi; st. introd. de Victor Crăciunie. – Ch.: Litera; București: David, 1999;
• Eminescu – propriul vis: Prefețe difinitori: [Vol. IV.] /coord. Mihai Cimpoi ; ed. antologie, aparat critic de Fănuș Băileșteanu; st. introd: Ion Rotaru. – Ch.: Litera: București: David, 1999; Eminescu – pe mine mie redă–mă: Contribuții istorico–literare până la 1939: [Vol. V] /elab. Mihai Cimpoi… . – Ch.: Litera: București: David, 1999;
• Eminescu – pe mine mie redă–mă: Contribuții istorico–literare până la 1940-1999: [Vol. VI] /elab. Mihai Cimpoi… . – Ch.: Litera: București: David, 1999;
• Eminescu – mă topesc în flacări: Dialogiri cu eminescologi din lume: [Vol. IX] / elab. Mihai Cimpoi… . – Ch.: Litera; București: David, 1999;
• Eminescu – pasărea Phoenix: Capodopere și texte fundamentale: [Vol. X] / elab. Mihai Cimpoi… . – Ch.: Litera; București: David, 1999; 2000:
• 150 de ani cu Eminescu: [calendar] / Fundația Eminescu – 150, Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni; proiect: Mihai Cimpoi; edit. Anatol și Dan Vidrașcu; concep. graf. și design: Vladimir Zmeev; fotogr. : Pavel Cuzuioc… . – Ch.: Litera; București: David: Litera internațional, 1999;
• Eminescu – focul meu: Imaginea poetului în arte: [Vol. VII], 2000;
• Mihai Eminescu. Opere, (în 8 vol.), 2001;
• Mihai Cimpoi, Lumea ca o carte, Colecția „Biblioteca Ideea Europeană – Eseu”, 2004;
• Mihai Cimpoi, Critice, Po(i)etica arhetipala, vol. V, Fundația Scrisul românesc, Craiova, 2005;
• Mihai Cimpoi, Esența ființei (Mi)teme și simboluri existențiale eminesciene, Colecția Critică și istorie literară, Iași, 2007;
• Mihai Cimpoi, Ion Heliade-Rădulescu. Panhymniul ființei, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2008;
• Mihai Cimpoi, Grigore Alexandrescu. Însuflarea ființării, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2009;
• Mihai Cimpoi, Vasile Cârlova. Poetul sufletului mâhnit, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2010;
• Mihai Cimpoi, I. Al. Brătescu-Voinești. Prefacerea firii, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2011;
• Mihai Cimpoi, Ion Ghica. Amintirea ca existență, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2012
• Mihai Cimpoi, "Mihai Eminescu.Dicționar Enciclopedic", ICR, Ch., 2013

Personalitatea și creația sa au fost onorate cu următoarele premii:

• Premiul „Lucian Blaga” (1990, 1995, 2000)
• Premiul „G. Bacovia” (al revistei „Ateneu”, 1991)
• Maestru al literaturii din Republica Moldova (1992)

• Premiul de Stat al R. Moldova (1994)
• Premiul „Nichita Stănescu” (1995)
• Premiul pentru critică al Uniunii Scriitorilor din România (1997)
• Premiul Fundația Scrisul Românesc (1997)
• Premiul „Mihai Eminescu” (Drobeta Tr. Severin, 2000)
• Premii ale Societății Scriitorilor Târgovișteni: premiul pentru eseu (2007), premiul „Costache Olăreanu” pentru eseu (2009), premiul „Vladimir Streinu” pentru istorie literară (2010), premiul „Vladimir Streinu” pentru istorie literară (2012)
• Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Ofițer (2009), la propunerea președintelui Academiei Române, „în semn de apreciere deosebită pentru întreaga activitate de cercetare științifică, încununat cu apariția Dicționarului general al literaturii române, dorind a răsplăti munca excepțională a celor ce au pregătit acest important instrument de lucru”^[12]
• Cetățean de onoare al municipiului Chișinău (2012)^[13]
• Om Emerit al Republicii Moldova (2013)
• Ordinul Național „Steaua României”, în grad de Comandor (2014)^[14]
• Ordinul Republicii (refuzat în semn de protest împotriva decorării cu același ordin a fostului prim-secretar bolșevic Ivan Bodiul)^[15]
• Medalia jubiliară „Mihai Eminescu” a României și R. Moldova
• Cetățean de Onoare al Municipiului Târgoviște
• Doctor Honoris causa al Universității Valahia din Târgoviște
• Doctor Honoris causa al Universității de Stat din Tiraspol^[16]

Conținutul sau subiectul acestui articol este privit de unii editori ca fiind neenciclopedic. Vă rugăm să vedeți părerile exprimate în pagina de discuții.

Mihai Cimpoi înlătură, cu argumente, clișeele despre Eminescu. De pildă, pesimismul eminescian văzut doar ca o înfluență a lui Schopenhauer. Mergând pe urmele lui Titu Maiorescu, Tudor Vianu și G. Călinescu, Mihai Cimpoi nuanțează înțelegerea pesimismului eminescian prin stabilirea unor raporturi elective între Eminescu și Kant, Eminescu și Hegel. După opinia sa îndreptățită, Eminescu se identifică unui homo dacicus, unui homo folcloricus, unui homo naturalis și unui homo religiosus. Toate aceste ipostaze ale devenirii lui Eminescu se rezumă în homo eminescianus. (Tudor Nedelcea),^[17]

Autor a 60 de studii și eseuri monografice, a peste 3000 de studii și articole apărute în publicațiile literare din spațiul românesc și de peste hotare, dar și a peste 200 de studii de prezentare a literaturii române apărute în Marea Britanie, Franța, Germania, Italia, Turcia, Grecia, Rusia, Letonia, Lituania, Ucraina ș.a., spirit vulcanic și, totodată, stăpânit de dreapta cumpănă, preocupat vreme de peste 40 de ani de trecerea de la o mentalitate literară la alta, Mihai Cimpoi, prin felul său de a fi în literatură, prin spiritul său viu, generator de idei și capabil să soluționeze cele mai dificile probleme, rămâne a fi nu doar un Om al cetății, ci și un termen de referință atunci când se vorbește de rezistența prin cultură. El face parte, deopotrivă, din toate generațiile actuale de scriitori români și este aidoma unui far pentru „sutele de catarge” ce se avântă pe mările neliniștite ale logosului. (Valeriu Matei)

Mihai Cimpoi este, înainte de toate, un bun român; apoi, un profesionist excepțional pregătit, cunoscător al întregii literaturi române și a tot ce este relevant în literatura și artele moderne; e înclinat spre filosofia culturii. În ceea ce privește literatura basarabeană: cunoaște tot, chiar dacă nu arată, iubirea de locurile sale este îndeajuns de mare pentru a permite referințe pozitive pentru toată lumea, ba chiar să și supraliciteze scrisul multora, scriind el însuși frumos și eludând unele aspecte dezagreabil antic românești, de apatheid ale unor localnici de același neam, considerând, poate nu foarte just pentru unul care e atras și de etică și de filosofie, că limba este fundamentală restul trecător istoric, adică și sovieticul. [...] Patriotismul local îl determină să asume scriitori de dincolo de zonă, și să-i împingă dincolo; deducția și inducția funcționează. Sunt multe formule memorabile în textele sale. (Marin Popa)

„O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia” mi se pare serioasă, credibilă, cu multe judecăți drepte. „Plusează”, cum se zice în limbajul boemei literare, și este firesc să fie așa, pentru că de multe ori destinul scriitorului este mai puternic decât opera lui. Nu-i grav, cine știe să citească își dă seama de proporțiile reale ale operei. [...] El încearcă o formulă complexă de critică culturală, în care amestecă informația cu o estetică dominată de conceptele arhetipale și de acelea [...] luate de la trăiriști (Noica în primul rând). (Eugen Simion)

• Aliona Grati în dialog cu Mihai Cimpoi: „Sunt un om de cultură devenit un destin”, Editura „Prut Internațional”, Chișinău, 2013.ISBN 978-9975-69-652-4
• Băileșteanu, Fănuș. Mihai Cimpoi: În George Călinescu dintre Prut și Nistru // Mihai Cimpoi: Biobibliogr. – Chișinău, 2002. – p. 16;
• Cimpoi, Mihai Cimpoi, Ciocanu, Ion. Literatura româna contemporană din Republica Moldova;
• Ciopraga, Constantin. Mihai Cimpoi – LX // Limba română, 2002, nr. 7-9, p. 41-42;
• Ciopraga, Constantin: Cuvânt introductiv //Eminescu – mă topesc în flacări. – București, 2000, P. 5-10* Stan, Mihai. Supraviețuirea prin literatură // Litere, 2000, Dec. (nr. 9), p. 22-24;
• Mihai Cimpoi: Biobibliografie. Bibl. Municipală B. P. Hasdeu. Alcăt.: L. Kulikovski, T. Verebcean. Chișinău: Litera, 2002;
• Mihai Cimpoi// Istoria ilustrată a literaturii române. Album de Boris Crăciun: Ed a II–a. Iași, 2002; * Ciopraga, Constantin. Un remarcabil eminescolog – Mihai Cimpoi //Mihai Cimpoi: Biobibliogr. – Ch., 2002;
• Filip, Iulian. Integrarea europeană are nevoie de Mihai Cimpoi // Mihai Cimpoi: Biobibliogr. – Chișinău, 2002;
• Vatamanu, Ion. Roșul mac: Pentru Mihai Cimpoi: [versuri] // Glasul națiunii, 2002, 9 mai;
• Băileșteanu, Fănus. Un George Călinescu dintre Prut și Nistru // Limba română, 2002, nr. 7-9, p. 43. * Butnaru, Leo. Temei pentru a defini duminica // Florile dalbe, 2002, 1 sept., p. 8;
• Convorbiri literare, 2002, nr. 9, p. 22-23; Crăciun, Victor. O conștiință matură // Limba română, nr. 7-9, p. 54-55; Dabija, Nicolae. Geamul lui Cimpoi // Lit. și arta, 2002, 29 aug., p. 1;
• Filip, Iulian. Integritatea europeană are nevoie de Mihai Cimpoi, care nu vorbește degeaba despre frontiere – le îmblânzește // Literatură și artă, 2002, 29 aug., p. 3;
• Hadârcă, Ion. Mihai, Cimpoi, sau Cumpăna vizionară // Timpul, 2002, 30 aug., p. 11;
• Simion, Eugen. Bucurie: [Mihai Cimpoi, 60] // Limba română, 2002, nr. 7-9, p. 39;
• Suceveanu, Arcadie. Arhitectul Cetății Livrești // Lit. și arta, 2002, 29 aug., p. 1;
• Teoctist. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Gânduri la aniversare: [Mihai Cimpoi, 60] // Limba română, 2002, nr. 7-9, p. 38. ;
• Vangheli, Spiridon. Dragă Mihai! // Lit. și arta, 2002, 5 sept., p. 1;
• Vieru, Grigore. Mihai Cimpoi – un fenomen literar // Lit. și arta, 2002, 29 aug., p. 1;
• Mănuca, Dan. Dramatismul cumpenei critice: [analiza activității literare a criticului M. Cimpoi] // Convorbiri literare, 2001, nr. 7, p. 25, 40;
• Nicolae Breban despre Mihai Cimpoi// România km 0, 2001, anul III, nr. 1-2 (4), p. 10;
• Nedelcea, Tudor. Eminescu – poet al Ființei în viziunea lui Mihai Cimpoi // Lit. și arta, 1999, 10 iunie, p. 4;
• Vatamanu, Ion. Roșul mac: pentru Mihai Cimpoi // Vatamanu, Ion. Nimic nu–i zero. – Ch., 2000. – P. 13 Daniel. "Eminescu ni l-a dat pe Mihai Cimpoi",(antologie, alc.Dan Verejanu) ed.OMCT, Ch., 2013, edția a 2-a 2017.
• Zaciu, Mircea. Mihai Cimpoi // Zaciu, Mircea; Papahagi, Marian. Sasu, Aurel. Dicționarul esențial al scriitorilor români, București, 2000, P. 167-169;

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mihai Cimpoi

• Cimpoi - Istoria Literaturii Române, scribd.com
• „La noi, în Basarabia, a fost vorba de supraviețuire“^{[nefuncțională]}, 22 septembrie 2008, Constantin Iftime, Ziarul Lumina
• Omul săptămânii: Mihai Cimpoi, timpul.md
• Mihai Cimpoi: „Astăzi, Ion Creangă este foarte actual…”, timpul.md
• Blog personal
• Blogul doctorand-ului