Marie-José a Belgiei

Marie José a Belgiei
Regină a Italiei
Date personale
Nume la naștere	Marie José Charlotte Sophie Louisa Amélie Henriette Olga Gabrielle
Născută	4 august 1906(1906-08-04) Ostend, Belgia
Decedată	27 ianuarie 2001 (94 de ani) Thonex, Elveția
Înmormântată	abbaye d'Hautecombe[*][[abbaye d'Hautecombe (abbey located in Savoie, in France)|​]]
Cauza decesului	cauze naturale (cancer pulmonar)
Părinți	Albert I al Belgiei Elisabeta de Bavaria
Frați și surori	Leopold al III-lea al Belgiei Prințul Carol
Căsătorită cu	Umberto al II-lea al Italiei
Copii	Maria Pia Vittorio Emanuele Maria Gabriella Maria Beatrice
Cetățenie	Belgia  Regatul Italiei
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	regină consoartă
Limbi vorbite	limba franceză[1] limba flamandă limba germană limba italiană
Apartenență nobiliară
Titluri	Prinses van België[*][[Prinses van België |​]] (1906–2001) Princess of Piedmont[*][[Princess of Piedmont (articol-listă în cadrul unui proiect Wikimedia)|​]] (1930–1946) regină (din 1946) Regina consorte d'Italia[*][[Regina consorte d'Italia (Title held by the Consort of the King of Italy)|​]]
Familie nobiliară	Casa de Saxa-Coburg și Gotha Casa de Savoia
Domnie
Domnie	9 mai 1946 – 12 iunie 1946
Modifică date / text

Prințesa Marie José a Belgiei (n. 4 august 1906 – d. 27 ianuarie 2001), a fost ultima regină a Italiei.

Prințesa Marie José s-a născut la Ostend, Belgia și a fost copilul cel mic și singura fiică a regelui Albert I al Belgiei și a soției lui, Ducesa Elisabeta de Bavaria. La naștere a deținut titlul de Prințesă de Saxa-Coburg și Gotha până când utilizarea titlului a fost întreruptă la sfârșitul Primului Război Mondial. A fost numită după bunica maternă, Infanta Maria José a Portugaliei.

La 8 ianuarie 1930, s-a căsătorit la Roma cu Prințul Umberto, la acel moment, Prinț Moștenitor al Italiei din Casa de Savoia. A devenit Prințesă de Piedmont (în italiană: Principessa di Piemonte). Au avut patru copii:

1. Prințesa Maria Pia Louise de Savoia n. 1934
2. Vittorio Emanuele Josef, Prinț de Neapole n. 1937
3. Prințesa Maria Gabriella Elisabeth de Savoia n. 1940
4. Prințesa Maria Beatrice Caroline de Savoia n. 1943

Căsătoria nu a fost una fericită; Marie-José s-a confesat într-un interviu mulți ani mai târziu: "On n'a jamais été heureux" (N-am fost niciodată fericiți). După abolirea monarhiei italiene, cuplul s-a separat.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ea a fost una dintre foarte puține canale diplomatice între tabăra germană/italiană și alte țări europene implicate în război, ca sora lui Leopold al III-lea al Belgiei (păstrat ostatic de către forțele germane) și, în același timp, apropiată de unii dintre miniștrii de cabinet ai lui Benito Mussolini. Un diplomat britanic la Roma a spus că Prințesa de Piemont a fost singurul membru al familiei regale italiene cu o bună judecată politică.

În octombrie 1939, Prințesa Marie-José a fost numită președinte al Crucii Roșii italiene. Prințesa și Ducesa de Aosta au participat la ceremonia de instalare a Prințesei Marie-José ca președinte.

Ea a simpatizat cu partizanii și, în timp ce era refugiată în Elveția, a făcut contrabandă cu arme, bani și alimente pentru ei. Ea a fost propusă chiar să fie numită șef al unei brigăzi de partizani, dar a refuzat.

În urma dezertării Italiei de partea Aliaților în război, socrul ei, discreditatul rege Victor Emmanuel al III-lea, s-a retras din guvern. Soțul ei a devenit monarh sub titlul de locotenent general al Regatului. El și Marie José au făcut un tur al Italiei, unde au făcut o impresie pozitivă.

După abdicarea târzie a lui Victor Emmanuel, Umberto a devenit rege al Italiei la 9 mai 1946 până când monarhia a fost abolită în urma plebiscitului de la 2 iunie 1946. Italienii au votat în proporție de 54% în favoarea republicii. Marie José și Umberto au părăsit țara și au plecat în exil la 13 iunie 1946.

În exil, familia a stat o perioadă scurtă în Portugalia, iar ea și Umberto au decis să se separe. Marie José și cei patru copii au plecat în Elveția unde ea a trăit cea mai mare parte a vieții sale, în timp ce Umberto a rămas în Portugalia. Totuși, cuplul nu a divorțat, în parte din motive politice; Umberto a trăit cu speranța (care a scăzut în ani) reîntoarcerii pe tron; un divorț ar fi fost potențial distrugător pentru un rege catolic.

Pentru un timp ea a trăit în Mexico împreună cu fiica ei, Prințesa Marie-Beatrice, și nepoții ei.^[2] Marie-José s-a întors în Italia doar după decesul soțului ei în 1983. Marie-José a murit la Geneva la vârsta de 94 de ani de cancer pulmonar, supraviețuind celor doi frați ai ei și unor nepoți.

• Royal House of Belgium
• Royal House of Italy Arhivat în 11 ianuarie 2008, la Wayback Machine.