M. H. Maxy

Max Hermann Maxy
Autoportret
Date personale
Născut	26 octombrie 1895[1][2][3][4] Brăila, România
Decedat	19 iulie 1971 (75 de ani)[2][5][3][4] București, România[6]
Cetățenie	România
Ocupație	artist pictor cadru didactic universitar[*]​ scenograf
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Domeniu artistic	pictură
Studii	Școala de Arte Frumoase din București
Pregătire	Frederic Storck, Camil Ressu
Profesor pentru	Gheorghe Adoc, Eva Cerbu, Nina Cassian, Alma Redlinger
Mișcare artistică	constructivism, expresionism, modernism, cubism
Premii	1929 - aur la Expoziția Internațională de la Barcelona
Modifică date / text

Max Hermann Maxy sau M. H. Maxy (n. 26 octombrie 1895, Brăila, România – d. 19 iulie 1971, București, România) a fost un pictor, scenograf și profesor universitar din România, de origine evreiască.^{[7]:p. 485}

S-a născut în 1895 la Brăila, dar familia se mută curând la București, unde artistul își face studiile. Între 1913-1916 urmează cursurile Școlii de Arte Frumoase, avându-i ca profesori pe Frederic Storck și Camil Ressu.

Este combatant în Primul Război Mondial, iar în 1918, împreună cu artiștii I. Ross și I. Steurer, organizează la Iași o expoziție cu scene de pe front.

Prima expoziție personală, în care expune multe din pânzele cu scene de război, i se vernisează în 1920 la București, iar în 1921 participă la expoziția Societății Arta Română.

Între 1922-1923 studiază, la Berlin, cu Arthur Segal, și el originar din România, și devine membru al celebrei Novembergruppe (Berlin), împreună cu Mattis-Teutsch, Karl Schmidt-Rottluff, Wilhelm Schuler, Ines Wetzel, Arthur Goetz, Walter O. Grimm, Bruno Beye, Wladislav Skotarek, Josef Capek, Franz Wilhelm Seiwert, Julius Kaufmann si Erich Goldbaum. Expune, alături de Paul Klee și Louis Marcoussis la galeriile „Der Sturm”.

În 1924 participă la Expoziția Internațională a grupului „Contimporanul”, alături de Brâncuși, Paul Klee, Hans Arp, Arthur Segal, Marcel Iancu, Victor Brauner, C. Mihăilescu, Milița Petrașcu și înființează, în același an, Academia de Artă Modernă și Decorativă, pe care o concepe în spiritul Bauhaus, susținând ideea unității de stil dintre toate formele artei. Academia devine, în 1928, Studioul de Artă Decorativă, promovând stilul Art Deco.

Maxy este fondatorul revistei de avangardă „Integral”, la care vor contribui Filip Brunea-Fox, Ion Călugăru, Ilarie Voronca, Benjamin Fondane și Hans Mattis-Teutsch. Revista va apare sub îngrijirea sa până în 1928.

În 1926, aflat la Paris, Maxy lucrează scenografia și costumele la „Omul, bestia și virtutea” de Pirandello și la „Saul” de Gide. Influența scenografiei ruse a anilor 1920 și mai ales a lui Bakst sunt evidente.

Revenit în România, artistul participă, în 1929, la expoziția grupului „Arta Nouă” și este distins cu medalia de aur la Expoziția Internațională de la Barcelona unde a expus obiecte de artă decorativă. Între 1930-1938 Maxy este prezent la toate expozițiile „Contimporanului”, la expoziția de la Roma a „Grupului de artă modernă” și la manifestările grupării artistice „Criterion”.

Maxy începe să lucreze, în 1939, scenografie pentru teatrul evreiesc bucureștean „Barașeum”. Din 1941, odată cu aplicarea legislației antievreiești, devine director al acestui teatru, pe care-l conduce împreună cu regizorul Alexandru Finți și actrița Beate Fredanov. În aceeași perioadă este profesor la Școala de Artă pentru Evrei, instituție particulară frecventată de elevi și studenți excluși, pe motive rasiale, din școlile de stat. După război organizează expoziția „Muncă și artă” la care, alături de artiști consacrați, expun și o parte din elevii săi. În anul 1945, precum și în perioada 1946-1948, a fost președintele Comitetului Democrat Evreiesc, organizație satelit a PCR.

M. H. Maxy este numit, în 1949, Director al Muzeului de Artă al României și profesor universitar la Institutul de Artă Plastică „Nicolae Grigorescu” din București, unde va preda până în 1951. Se stinge din viață în 1971, la București.

Creația de tinerețe a lui Maxy stă sub semnul constructivismului, dar lucrările expuse la expoziția „Arta Nouă” anunță deja o orientare spre un modernism moderat. Remarcabilă este și grafica sa, mai ales ilustrațiile la volumele lui Sașa Pană și Ilarie Voronca, ca și galeria de portrete ale tovarășilor de generație, publicate în „Integral”, „Contimporanul”, „Unu”, „75 HP” și revista evreiască de cultură „Puntea de Fildeș”.

• Ordinul Muncii clasa a II-a (1964)^[8]

• Expoziția retrospectivă M. H. Maxy. București, 1965.
• Amelia Pavel: Pictori evrei din România. Editura Hasefer: București, 1996.
• București, anii 1920-1940 între avangardă și modernism. București: Simetria, 1994.
• Michael Ilk (ed.): M. H. Maxy (1895-1975): Der integrale Künstler / Artist integralist. Lincke: Berlin, 2003. (Catalogul expoziției, Berlin 2003; texte în lb. germană și românâ.)
• Claus Stephani: Das Bild des Juden in der modernen Malerei. Eine Einführung. / Imaginea evreului în pictura modernă. Studiu introductiv. Traducere în limba română de Ion Peleanu. (Zweisprachige Ausgabe, deutsch-rumänisch. Ediție bilingvă, româno-germană.) Editura Hasefer: București, 2005. ISBN 973-630-091-9
• Identități artistice la Roman, Ursachi Minodora, Ed. Mușatinia, Roman, 2013, p.142-143 ISBN 978-606-8203-24-9

• Despre Max H, Maxy Arhivat în 3 mai 2009, la Wayback Machine.

v • d • m Membri ai Sindicatului Artelor Frumoase (1921-1942) Președinți Camil Ressu (1921)  · Marius Bunescu (1922-1927)  · Ion Jalea (1927)  · Costin Petrescu (1928-1930)  · Ioan Iordănescu (1931-1934)  · Dumitru Pavelescu-Dimo (1934-1936)  · Cecilia Cuțescu-Storck (1938-1939)  · Constantin Baraschi (1939-1942) Fondatori Adam Bălțatu  · Elena Alexandrina Bednarik  · Ignat Bednarik  · Leon Biju  · George Chirovici  · Lucian Grigorescu  · Paul Molda  · Gheorghe Simotta  · Arthur Verona  · Camil Ressu  · Ion Theodorescu Sion  · Marius Bunescu  · Emil Wilhelm Becker  · Rudolf Schweitzer–Cumpăna Membri Dimitrie Belizarie  · Samuel Mützner  · Iosif Iser  · Mina Byck Wepper  · Margareta Sterian  · M. H. Maxy  · Oscar Han  · Cornel Medrea  · Nicolae Dărăscu  · George Talaz  · Nicolae Brana  · Vladimir Frimu  · Puiu Anastasescu  · Dan Ialomițeanu  · Nicolae Stoica  · Horia Igiroșanu  · Eugen Ispir  · Mac Constantinescu  · Ștefan Băeșan  · Lucia Dem. Bălăcescu  · Gustav Müller  · Milița Petrașcu  · Hans Eder  · Paul Miracovici  · Ion Vlasiu Gheorghe Vânătoru  · Alexandru Mazilescu  · Horia Boicescu Lista este în curs de completare. Va rugăm să contribuiți la întregirea ei.