Laurent Lafforgue
| Laurent Lafforgue | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (58 de ani)[4][5]  Antony, Région parisienne, Franța |
| Frați și surori | Vincent Lafforgue[*][6] Thomas Lafforgue[*] |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | matematician |
| Limbi vorbite | limba franceză[7] |
| Activitate | |
| Domeniu | matematică |
| Număr Erdős | 5 |
| Instituție | Centrul Național Francez de Cercetări Științifice Institut des Hautes Études Scientifiques |
| Alma Mater | École Normale Supérieure Lycée Louis-le-Grand Universitatea Paris-Sud[1][2] |
| Organizații | Academia Franceză de Științe Haut Conseil de l'éducation[*] |
| Conducător de doctorat | Gérard Laumon[*][1][2] |
| Doctoranzi | Tuan Ngo Dac[*][3] |
| Premii | Medalia Fields () grand prix Jacques-Herbrand[*] () concours général[*] () Premiul Clay[*] () Peccot-Vimont Prize[*] () Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] () honorary doctorate from the University of Notre Dame[*] Cours Peccot[*] () |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Laurent Lafforgue (n. , Antony, Région parisienne, Franța) este un matematician francez specializat în teoria numerelor și geometrie algebrică, laureat cu Medalia Fields în anul 2002.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut în 1966 în Antony, în regiunea Parisului, într-o familie de țărani și lucrători, care au urmat doar cursurile școlii primare. Părinții său, ingineri la Commissariat à l'Énergie Atomique (CEA), au fost primele din fiecare familie care au făcut studii lungi.[8] El însuși a urmat studii strălucitoare, cucerind primul premiu la Concours général de matematică și două medalii de argint la Olimpiada Internațională de Matematică în 1984 și în 1985.
În anul 1986, a fost admis pe locul întâi la Școala Normală Superioară din Paris. În 1988 a început să lucreze la geometrie algebrică și teoria Arakelov cu Christophe Soulé. Din anul 1990 a devenit cercător din Centrul Național Francez de Cercetări Științifice (CNRS) la Universitatea Paris-Sud (Orsay) în echipa „Aritmetică și geometrie algebrică”. În 1994 și-a susținut teza de doctorat, sub conducerea lui Gérard Laumon, despre „D-ștuka-uri lui Drinfeld”, obiecte matematice folosite pentru a rezolvă un caz special programului Langlands.[9] În 2000 a fost numit profesor la Institut des Hautes Études Scientifiques, funcție pe care o ocupă până în prezent.
Are doi frați mai mici, Thomas și Vincent, care au și ei absolvit Școala Normală Superioară.[8] Thomas este profesor de matematică în „clase pregătitoare”. Vincent este director pentru cercetare la Universitatea din Orléans, specializat și el în geometrie algebrică.
Lucrări
[modificare | modificare sursă]În 2000 a dovedit corespondenta Langlands pentru grupurile liniare GLr peste corpuri funcțiilor, adică generalizarea rezultatului lui Drinfeld. Pentru acest rezultat a primit în 2002 cea mai înaltă distincție în matematică, Medalia Fields.[9] Din 2001 până în 2003 s-a interesat la geometria proiectivă și spațiile de configurare ale matroizilor. Apoi s-a întors la formele automorfe și programul Langlands.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Système universitaire de documentation
- ^ a b http://www.theses.fr/1994PA112280 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Genealogia matematicienilor
- ^ MacTutor History of Mathematics archive, accesat în
- ^ Laurent Lafforgue, Enciclopedia della Matematica
- ^ https://www.lemonde.fr/archives/article/2005/02/08/laurent-lafforgue-mathematicien-et-chercheur-d-elite_397314_1819218.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Michel Alberganti (). „Laurent Lafforgue, mathématicien et chercheur d'élite” (PDF). Le Monde (în franceză).
- ^ a b „Les normaliens médaille Fields” (în franceză). Școala Normală Superioară.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- fr Pagină personală Arhivat în , la Wayback Machine. lui Laurent Lafforgue la IHES
- fr Laurent Lafforgue (). „Chtoucas de Drinfeld et correspondance de Langlands” (PDF). Inventiones Mathematicae (147): 1–241. doi:10.1007/s002220100174.
- en Gérard Laumon (). „The Work of Laurent Lafforgue” (PDF).