Jules Chéret

Jules Chéret
Date personale
Nume la naștere	Jean Jules Chéret
Născut	31 mai 1836[2][3][4][5] Paris, Île-de-France, Franța
Decedat	23 septembrie 1932 (96 de ani)[6][7][8][9][4] Nisa, Franța[10]
Înmormântat	cimetière Saint-Vincent[*][[cimetière Saint-Vincent (cemetery located in Paris, in France)|​]]
Frați și surori	Joseph Chéret[*][[Joseph Chéret (sculptor francez)|​]]
Cetățenie	Franța[11]
Ocupație	pictor afișist[*]​ litograf[*]​ designer grafician[*]​ designer de bijuterii[*]​ litograf[*]​
Limbi vorbite	limba franceză[12][13]
Activitate
Profesor pentru	René Péan[*][[René Péan (pictor francez)|​]], Georges Meunier[*][[Georges Meunier (French painter, engraver, illustrator and poster artist)|​]], Lucien Lefèvre[*][[Lucien Lefèvre (artist francez)|​]]
Mișcare artistică	Art Nouveau
Opere importante	Q17495800[*]​
Influențat de	Jean-Honoré Fragonard
Premii	Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[*]​ (22 august 1926)[1] Expoziția Universală de la Paris din 1889 () Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​ (4 aprilie 1890)[1] Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​ (14 august 1900)[1] Comandor al Legiunii de Onoare[*]​ (11 noiembrie 1912)[1]
Semnătură
Modifică date / text

Jules Chéret (n. 31 mai 1836, Paris, Île-de-France, Franța – d. 23 septembrie 1932, Nisa, Franța) a fost un pictor și litograf francez care a devenit un maestru al artei posterului în perioada Belle Époque. El a fost numit părintele afișului modern.

Născut la Paris într-o familie de artizani săraci, dar creativi, Chéret a avut o educație foarte limitată. La vârsta de 13 ani, a început o ucenicie de trei ani la un litograf, iar apoi interesul său pentru pictură l-a determinat să urmeze un curs de artă la École Nationale de Dessin. La fel ca majoritatea celorlalți artiști începători, Chéret a studiat tehnicile diferiților artiști, din trecut și din prezent, vizitând muzeele din Paris.

Între 1859 și 1866, a urmat cursuri de litografie la Londra, în Anglia, unde a fost puternic influențat de abordarea britanică a designului și tipăririi afișelor. La întoarcerea în Franța, Chéret a creat afișe publicitare pline de viață pentru cabarete, săli de concerte și teatre precum Eldorado, Olympia, Folies Bergère^⁠(d), Théâtre de l'Opéra, Alcazar d'Été^⁠(d) și Moulin Rouge. A creat afișe și ilustrații pentru săptămânalul satiric Le Courrier français^⁠(d).

Potrivit colecționarului de afișe Ernest Maindron, care a scris primul eseu despre afișul ilustrat în Gazette des Beaux-Arts^⁠(d) în 1884, iar mai târziu a publicat prima carte pe acest subiect (Les Affiches Illustrees) în 1886, Chéret, alături de frații Léon^⁠(d) și Alfred Choubrac^⁠(d), a fost unul dintre pionierii posterului ilustrat.^[14][15] La începutul anilor 1870, Chéret și frații Choubrac au redus costul litografiei color introducând progrese tehnice.^[16]

Lucrările sale au fost influențate de scenele de frivolitate reprezentate în lucrările unor artiști rococo precum Jean-Honoré Fragonard și Antoine Watteau. Era atât de solicitat, încât și-a extins afacerea pentru a oferi reclame pentru piesele de teatru ale trupelor în turneu, pentru festivaluri municipale și apoi pentru băuturi și lichioruri, parfumuri, săpunuri, cosmetice și produse farmaceutice. În cele din urmă, a devenit o forță publicitară majoră, adăugând la lista sa de clienți companiile feroviare și o serie de întreprinderi de producție.

Pe măsură ce lucrările sale au devenit mai populare, iar afișele sale mari, care prezentau femei cu spirit liber și modeste, au găsit un public mai numeros, experții au început să-l numească „părintele eliberării femeilor”. Femeile fuseseră anterior descrise în artă ca prostituate sau puritane. Femeile din afișele lui Chéret vesele, elegante și pline de viață — „Cherettes”, așa cum erau numite populare — nu erau nici una, nici alta. A fost o eliberare pentru femeile din Paris și a anunțat o atmosferă vizibil mai deschisă în Paris, unde femeile puteau să se angajeze în activități anterior tabu, cum ar fi purtarea de corsete decoltate și fumatul în public. Aceste „Cherettes” au fost văzute și recunoscute pe scară largă, iar un scriitor al vremii a spus: „Este dificil să concepi Parisul fără „Cheréts” lui (sic).”^[17]

În 1895, Chéret a creat colecția Maîtres de l'Affiche^⁠(d), o importantă publicație de artă care cuprinde reproduceri de mici dimensiuni cu cele mai bune lucrări a nouăzeci și șapte de artiști parizieni. Succesul său a inspirat o industrie care a văzut apariția unei noi generații de designeri de afișe și pictori precum Charles Gesmar și Henri de Toulouse-Lautrec. Unul dintre elevii săi a fost Georges de Feure^⁠(d).

La bătrânețe, Chéret s-a retras în climatul plăcut al Rivierei Franceze la Nisa. A murit în 1932 la vârsta de nouăzeci și șase de ani și a fost înmormântat în Cimetière Saint-Vincent din cartierul Montmartre din Paris.

A fost distins cu Légion d'honneur de către guvernul francez în 1890 pentru contribuțiile sale remarcabile la artele grafice. Deși picturile sale i-au adus un anumit respect, munca sa de creare de afișe publicitare, asumată doar pentru a-și plăti facturile, dar în cele din urmă și dedicarea, a fost cea pentru care este amintit astăzi.^[18] Premiul i-a fost acordat pentru crearea unei forme de artă care satisface nevoile comerțului și industriei. Edmond de Goncourt l-a recunoscut pe Chéret drept „primul pictor al zidului parizian, inventatorul artei în afiș” atunci când a închinat un toast în cinstea artistului la banchetul organizat în onoarea sa.^[19]

În 1933 a fost onorat cu o expoziție postumă a operei sale la prestigiosul Salon d'Automne^⁠(d) din Paris. De-a lungul anilor, afișele lui Chéret au devenit foarte căutate de colecționarii din întreaga lume.

• 
  Palais des Glaces
• 
  Saxoléine,
  Pétrole de sureté
• 
  Taverne Olympia, Restaurant
• 
  Pippermint,
  Get Frères
• 
  Pan,
  a Journal of Satire
• 
  Théâtre de l'Opéra,
  Carnaval 1894
• 
  Hippodrome de la Porte Maillot, Paris Courses
• 
  L'Amant des Danseuses Roman Moderniste
  par Félicien Champsaur
• 
  Folies Bergères
  Émilienne d’Alençon
• 
  Concert des Ambassadeurs
  Champs-Élysées
• 
  Exposition Universelle 1889, Le Pays des Feés
• 
  Casino d'Enghien
• 
  L´Aureole du Midi
  Pétrole de sureté
• 
  Recoloration des Cheveux par l'Eau des Sirènes

• Maindron, Ernest (1896). Les affiches Illustrées (1886-1895), Paris: G. Boudet
• Verhagen, Marcus, The poster in Fin-de-Siècle Paris: "That Mobile and Degenerate Art", in: Charney, Leo & Vanessa R. Schwartz (eds.) (1995). Cinema and the Invention of Modern Life, Berkeley (CA): University of California Press, ISBN: 9780520201125

• Galeria de afișe
• Tatăl posterului modern Arhivat în 16 februarie 2007, la Wayback Machine. </link>
• Jules-Cheret.org Sute de lucrări ale lui Jules Chéret
• , un catalog de expoziție de la Muzeul Metropolitan de Artă ( disponibil complet online în format PDF ), care conține material despre Chéret (pp. 10, 93, 111, 146, 148, 149, 150, 203, 204, 126)
• Imagini de înaltă rezoluție ale lui Jules Chéret disponibile pentru descărcare