Jiang Qing

Jiang Qing
Date personale
Nume la naștere	Lǐ Shūméng
Poreclă	Madame Mao
Născută	5 martie 1914 Zhucheng⁠(d), Shantung⁠(d), Republica Populară Chineză[1]
Decedată	14 mai 1991 (77 de ani)[2][3][4][5][6] Dongcheng District⁠(d), Beijing, Republica Populară Chineză[7]
Înmormântată	Beijing Futian Cemetery[*][[Beijing Futian Cemetery (cemetery in China)|​]][8]
Cauza decesului	sinucidere[9] (spânzurare)
Căsătorită cu	Tang Na[*][[Tang Na (actor chinez)|​]] (1936) Mao Zedong (28 noiembrie 1939–9 septembrie 1976)
Copii	Li Na[*][[Li Na (daughter of Mao Zedong)|​]]
Cetățenie	Republica Populară Chineză[10][11]  Republica Chineză (1914–1949)
Religie	ateism
Ocupație	actriță politiciană actriță de film
Limbi vorbite	limba chineză[12]
Activitate
Alte nume	Lan Ping
Porecle	Madame Mao
Alma mater	National Qingdao University[*][[National Qingdao University |​]]
Partid politic	Partidul Comunist Chinez
Rude	Huang Jing[*][[Huang Jing (politician chinez)|​]]
Semnătură
Modifică date / text

Jiang Qing (în chineză: 江青; Wade–Giles: Chiang Ch'ing, n. 5 martie 1914, Zhucheng^⁠(d), Shantung^⁠(d), Republica Populară Chineză – d. 14 mai 1991, Dongcheng District^⁠(d), Beijing, Republica Populară Chineză) a fost cea de a patra și ultima soție a lui Mao Zedong, cunoscută sub numele de Madame Mao. În tinerețe a fost o actriță chineză și a jucat un mare rol politic în timpul Revoluției Culturale Chineze.

Pe scenă a adoptat numele de Lan Ping (蓝苹). A fost cea de-a patra soție a lui Mao Zedong, căsătorindu-se cu el în Yan'an, în noiembrie 1938; a fost prima doamnă a Chinei de după revoluție. Este cunoscută ca autoarea alianței politice radicale cunoscută sub numele de Banda celor patru.

Cu toate acestea, a fost arestată la o lună după moartea lui Mao (1976), pentru tendințele sale radicale. Jiang Qing a fost cea mai puternică persoană din ultimii ani ai regimului maoist.^[13]

Jiang Qing a fost secretara personală a lui Mao în anii 1940 și șefa secției de Filmare al Departamentului de Propagandă al Partidului Comunist în 1950. A fost un reprezentant important al lui Mao în primele etape ale Revoluției Culturale. În 1966 a fost numită directoare a Grupului Central de Revoluționari. A colaborat cu Lin Biao la dezvoltarea ideologiei lui Mao, precum și la cultul personalității lui Mao. Influența ei a fost mare în perioada de vârf a revoluției, în afacerile de stat, în special în cele legate de artă și cultură. În 1969, ea a câștigat un loc în Biroul Politic al Partidului Comunist.^[14]

Înainte de moartea lui Mao, Banda celor Patru controla numeroase instituții politice, inclusiv mass-media și propaganda. Cu toate acestea, Jiang Qing s-a aflat de multe ori în contradicție cu alți lideri comuniști. Moartea lui Mao, în 1976, i-a luat o bună parte din puterea politică. Jiang a fost arestată în octombrie 1976 de către Hua Guofeng și aliații săi, fiind condamnată de către ceilalți membri ai partidului.^[15] De atunci, Jiang Qing a fost declarată oficial ca făcând parte din Grupul „contrarevoluționar Lin Biao și Jiang Qing” (林彪江青反革命集团) căruia i s-a atribuit cea mai mare parte din vina pentru pagubele și distrugerile cauzate de Revoluția Culturală. Deși a fost inițial condamnată la moarte, sentința i-a fost comutată la închisoare pe viață în 1983. După ce a fost eliberată pentru tratament medical, Jiang Qing s-a sinucis în luna mai 1991.^[16]

• Biografía
• Verbete no Museu Internacional de Mulheres Arhivat în 8 septembrie 2012, la Wayback Machine.