Jean Rousset

Jean Rousset
Date personale
Născut	20 februarie 1910 Geneva, Geneva, Elveția
Decedat	15 septembrie 2002 (92 de ani)[2][3] Geneva, Geneva, Elveția
Înmormântat	Friedhof der Könige[*][[Friedhof der Könige (graveyard in Geneva, Switzerland)|​]]
Cetățenie	Elveția
Ocupație	cadru didactic universitar[*]​ critic literar[*]​ romanist
Limbi vorbite	limba franceză[2][4]
Studii	Universitatea din Geneva
Pregătire	Albert Thibaudet Marcel Raymond[*][[Marcel Raymond (Swiss literary critic (1897-1981))|​]]
Limbi	limba franceză
Mișcare/curent literar	Geneva School[*][[Geneva School |​]]
Patronaj	Universitatea din Geneva
Note
Premii	honorary doctor of Ca' Foscari University of Venice[*][[honorary doctor of Ca' Foscari University of Venice |​]] doctorat honoris causa de l'université Paris-Sorbonne[*][[doctorat honoris causa de l'université Paris-Sorbonne |​]][1]
Modifică date / text

Jean Rousset (n. 20 februarie 1910, Geneva, Geneva, Elveția – d. 15 septembrie 2002, Geneva, Geneva, Elveția) a fost un critic literar elvețian, care a realizat cercetări mai ales cu privire la poezia și literatura barocă. A fost profesor de literatură franceză la Universitatea din Geneva din 1953 până în 1976.^[5]

A obținut două licențe la Universitatea din Geneva, mai întâi în drept (1932) și apoi, după ce a urmat cursurile ținute de Albert Thibaudet și Marcel Raymond, în litere (1938). Din 1938 până în 1943 a fost lector de limba franceză în Germania, predând la universitățile din Halle și München. După o ședere la Paris, și-a susținut la Geneva, în 1953, teza de doctorat cu tema La Littérature de l'âge baroque en France. Circé et le paon. De atunci și până în 1976 a fost profesor de literatură franceză la Facultatea de litere a Universității din Geneva.

Jean Rousset s-a străduit să popularizeze poezia barocă franceză prin studii academice, antologii și cărți publicate în principal de editorul José Corti.

Teza lui despre literatura franceza a epocii baroce a cunoscut un mare succes. El a fost printre primii care au folosit termenul de „baroc” — care până atunci fusese folosit doar în istoria artei — în literatură. Conform analizei istoricului de artă Heinrich Wölfflin, Rousset a fost interesat, printre altele, de temele inconsecvenței și metamorfozei în textele baroce din prima jumătate a secolului al XVII-lea sau chiar în creionarea unui personaj ca Dom Juan de Molière. El a revenit la aceleași subiecte în lucrarea L'Intérieur et l'extérieur : essais sur la poésie et le théâtre au XVIIe siècle.

În Forme et signification el a explorat noile direcții ale criticii literare; Jacques Derrida a vorbit despre această carte ca fiind una dintre principalele lucrări de teorie structuralistă. Distanțându-se de abordarea fenomenologică a prietenilor și colegilor lui, Georges Poulet și Jean-Pierre Richard, Rousset s-a concentrat pe elementele formale, precum structura narativă, pentru a determina semnificația unei opere. El a dezvoltat această abordare în Narcisse romancier : essai sur la première personne dans le roman (în care analizează locul narațiunii la persoana I în romane) și în Le Lecteur intime. Operele sale din această perioadă au mai multe puncte comune cu cele ale lui Gérard Genette.

Lucrările sale ulterioare au urmat o abordare mai puțin structuralistă. Cartea Leurs yeux se rencontrèrent : la scène de première vue dans le roman analizează toposul dragostei la prima vedere în romane. Ultima sa carte, Dernier regard sur le baroque, oferă o evaluare finală a teoriilor și dezbaterilor teoretice despre epoca barocă.

• 1995 - Laurea Honoris Causa in lingue e letterature straniere, Universitatea Ca' Foscari din Veneția^[6].
• 1983 - Premiul orașului Geneva și premiul Fundației Adolphe Neuman^[7].

La fel ca toți laureații Premiului orașului Geneva, Jean Rousset este înmormântat în Cimetière des Rois din cartierul Plainpalais.

A fost membru al Académie royale de langue et de littérature françaises de Belgique^[8] și al Accademia dei Lincei.

• Jean de La Ceppède, choix de textes, G.L.M., 1947.
• Andreas Gryphius, choix de textes et traduction, G.L.M., 1949.
• La Littérature de l'âge baroque en France. Circé et le Paon, Paris, José Corti, 1953, 312 p.
• Anthologie de la poésie baroque française, choix de textes et présentation, Paris, Armand Colin, 1961, 2 vol.; puis Paris, José Corti, 1988, 2 vol., 285 p. + 340 p.
• Forme et Signification. Essais sur les structures littéraires de Corneille à Claudel, Paris, José Corti, 1962, XXVI-200 p.
• L'Intérieur et l'Extérieur. Essais sur la poésie et sur le théâtre au s-XVIIe, Paris, José Corti, 1968, 277 p.
• Narcisse romancier. Essai sur la première personne dans le roman, Paris, José Corti, 1973, 159 p.
• Le Mythe de Don Juan, Paris, Armand Colin, 1978, 255 p.
• Leurs yeux se rencontrèrent. La scène de première vue dans le roman, Paris, José Corti, 1981, 216 p.
• Le Lecteur intime. De Balzac au Journal, Paris, José Corti, 1986, 220 p.
• Passages, échanges et transpositions, Paris, José Corti, 1990, 229 p.
• Dernier regard sur le baroque, Paris, José Corti, 1998, 185 p.

• Michel Contat, Jean Rousset : un grand amoureux sévère de la littérature, în Le Monde, Paris, 28 septembrie 2002.
• Roger Francillon, Jean Rousset ou La passion de la lecture, Carouge-Genève, Zoé, 2001, 204 p.
• John E. Jackson, Jean Rousset, une vie à l'écoute des mots, în Le Temps, Geneva, 16 septembrie 2002.
• Michel Jeanneret, Hommage à Jean Rousset (1910-2002), în XVIIe siècle, Paris - N⁰ 221 (octombrie/decembrie 2003), pp. 579–584.
• Michel Jeanneret (édité et préfacé par), L'aventure baroque, éd. Zoé, Carouge-Genève, 2006, avec un texte de Jean Starobinski sur Jean Rousset, ainsi que des poèmes de Andreas Gryphius et Angelus Silesius avec leur traduction par Jean Rousset.
• Isabelle Martin, L'Université de Genève rend hommage à Jean Rousset, în Le Temps, Geneva, 12 iunie 2003.
• Olivier Pot (coord.), La critique littéraire suisse : autour de l’École de Genève : in mémoriam Jean Rousset, Tübingen, G. Narr, 2002, 329 p.
• Isabelle Rüf, Rousset, maître modeste et audacieux, în Le Temps, Genève, 21 septembrie 2002.
• Jean Starobinski, Jean Rousset (1910-2002), în Jean-Jacques Rousseau et les arts visuels, Geneva, Droz, 2003, pp. 667–672.
• Robert Vigneault, Jean Rousset et le baroque, Études françaises, vol. 6, nr. 1, 1970, pp. 65–78 Lire en ligne

• Fiche auteur sur le site des éditions José Corti Arhivat în 2 noiembrie 2006, la Wayback Machine.