[go: up one dir, main page]

Sari la conținut

José Casado del Alisal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
José Casado del Alisal
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Villada⁠(d), Castilia și León, Spania Modificați la Wikidata
Decedat (54 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Madrid, Noua Castilie⁠(d), Spania[1] Modificați la Wikidata
Frați și suroriCarlos Casado del Alisal[*][[Carlos Casado del Alisal (Spanish-Argentine businessman)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Spania Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba spaniolă Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiReal Academia de Bellas Artes de San Fernando[*][[Real Academia de Bellas Artes de San Fernando (Spanish art school, museum and gallery in Madrid, Spain)|​]]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăOrientalism  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Isabelei Catolica în grad de Mare Cruce[*]
Encomienda de Número de la Orden de Carlos III[*][[Encomienda de Número de la Orden de Carlos III (3rd class of the order of Charles III of Spain)|​]]  Modificați la Wikidata

José María Casado del Alisal (n. , Villada⁠(d), Castilia și León, Spania – d. , Madrid, Noua Castilie⁠(d), Spania) a fost un pictor spaniol de portrete și subiecte istorice.

S-a născut în Villada⁠(d) și și-a început educația artistică la nou-înființata „Escuela Municipal de Dibujo de Palencia”, de unde au provenit mulți artiști spanioli renumiți, și a continuat la Real Academia de Bellas Artes de San Fernando,[2] unde a studiat sub îndrumarea lui Federico de Madrazo. În 1855, pictura sa „Învierea lui Lazăr” i-a adus o bursă pentru a studia la Roma. A locuit și la Napoli, Milano și Veneția. Bursa i-a fost prelungită în 1861, astfel încât să-și poată continua studiile la Paris, unde a participat la expoziția din 1862 cu lucrarea „Jurământul Cortesului Cádizului”,[2] care este expusă în prezent în Congresul Deputaților. De asemenea, a primit medalii la Expozițiile Naționale din 1860 și 1864.

În ianuarie 1881, a devenit primul director al nou înființatei „Academia de España en Roma”. În același an, una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, "Clopotul din Huesca", nu a primit mai mult decât o mențiune onorabilă la Expoziție, ceea ce l-a determinat să demisioneze din funcția de director. În mod ironic, în anul următor, a fost numit membru al juriului care a judecat candidații care au aplicat pentru bursa de la Roma. În 1885, a devenit membru al Academiei din San Fernando.[3] A murit anul următor la Madrid.

Picturile de istorie au fost obiectivul său principal, deși a realizat și portrete ale multor oameni de seamă, printre care Baldomero Espartero⁠(d), Isabela a II-a, Alfonso al XII-lea și Emilio Castelar y Ripoll⁠(d). L-a desenat pe prietenul său Gustavo Adolfo Bécquer întins pe patul de moarte, la o jumătate de oră de la moartea acestuia. Întâmplător, acest lucru s-a întâmplat în același timp cu o eclipsă totală de soare, iar efectele de lumină pe care le-a produs eclipsa sunt reprezentate în gravura finală.

Fratele său a fost omul de afaceri și consilier economic spaniolo-argentinian, Carlos Casado del Alisal⁠(d).

Picturi selectate

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c Muzeul Prado 
  2. ^ a b Brief biography @ the Museo del Prado
  3. ^ Brief biography @ Buscabiografías

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Francisco Portela Sandoval, Casado Del Alisal, 1831-1886, Diputación Provincial de Palencia, 1986ISBN: 84-505-4582-X

Legături externe

[modificare | modificare sursă]