Avicenna

Avicenna
Date personale
Nume la naștere	أبو علي الحسين بن عبد الله بن الحسن بن علي بن سينا
Născut	980 d.Hr.[3][4][5] Afshona⁠(d), Sāmānizii și renașterea Iranului⁠(d)[3]
Decedat	18 iunie 1037 (57 de ani) Hamadan, Kakuyids⁠(d)[3][6]
Înmormântat	Avicenna Mausoleum[*][[Avicenna Mausoleum (mausoleum tower in Hamadan, Iranian national heritage site)|​]][7]
Religie	islam șiism[8]
Ocupație	filozof poet astronom medic teoretician al muzicii[*]​ fizician matematician chimist ethicist[*][[ethicist (moral principle analyst)|​]] jurist islamic[*]​ scriitor
Limbi vorbite	limba arabă[9][10] limba persană
Activitate
Domiciliu	Ray Buhara Urghenci Gorgan Hamadan
Influențat de	Al Biruni, Plotin, Mahomed, Galenus, Aristotel, Hippocrate, Avenzoar, Wasil ibn Ata[*][[Wasil ibn Ata (Muslim theologian)|​]], Ahmed ibn Sahl al-Balkhi, Al-Kindi, Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi, Al-Farabi[1][2]
Profesor pentru	Bahmanyār[*][[Bahmanyār (Persian scholar)|​]], Ibn Abi Sadiq[*][[Ibn Abi Sadiq (Persian physician)|​]], Ali ibn Yusuf al-Ilaqi[*][[Ali ibn Yusuf al-Ilaqi (Persian physician)|​]]
Modifică date / text

Abū ‘Alī al-Husayn ibn ‘Abd Allāh ibn Sīnā al-Balkhī (persană ابوعلى سينا/پورسينا Abu Ali Sina sau numele arab: أبو علي الحسين بن عبد الله بن سينا; deseori numit Ibn Sina sau latinizat Avicenna) (n. 980, d. 1037) a fost filosof, scriitor, medic și cercetător al naturii șiit de origine tadjic . A fost interesat de mai multe domenii, printre care astronomia, alchimia, chimia și psihologia. S-a născut la 7 august 980, la Afshéna, lîngă Buhara în Persia (acum în Uzbekistan) și a murit la Hamadan, în Iran, în august 1037.

Era denumit de arabi, „al treilea Aristotel”.

Din cele 450 de lucrări despre care se crede că a scris, în jur de 240 au supraviețuit, inclusiv 150 despre filosofie și 40 despre medicină. A dezvoltat în mod creator unele dintre elementele înaintate ale gîndirii aristotelice. El afirmă că lumea există dintotdeauna, ca și Dumnezeu, din care ar proveni nu ca o creație, cum susțineau teologii ci ca o emanație. A afirmat existența unei legături indisolubile între materie și mișcare și a unei legități naturale universale.

Cele mai faimoase lucrări ale sale sunt Cartea vindecării, o enciclopedie filosofică și științifică și Canonul Medicinii, o enciclopedie medicală care a devenit un text medical standard în multe universități medievale și a rămas în utilizați până în 1650.

Avicenna a avut o contribuție substanțială în domeniul științelor naturii (al mecanicii, mineralogiei, botanicii, zoologiei etc) contribuind la pregătirea științei experimentale moderne. Opera sa medicală a stat timp de cinci secole la baza studiului medicinii, atît în Orient cît și în Occident.

Pe lângă filozofie și medicină, corpusul lui Avicenna include scrieri despre astronomie, alchimie, geografie și geologie, psihologie, teologie islamică, logică, matematică, fizică și opere de poezie

Lucrările sale au început să fie traduse în latină în prima jumătate a secolului al XII-lea.

Avicenna este o corupție latină a patronimului arab Ibn Sīnā (Avicenna), însemnând „Fiul lui Sina”. Cu toate acestea, Avicenna nu era fiul, ci strănepotul unui om pe nume Sina. Numele său formal în arabă era Abū ʿAlī al-Ḥusayn bin ʿAbdullāh ibn al-Ḥasan bin ʿAlī ibn Sīnā al-Balkhi al-Bukhari (Abu Ali al-Husayn ibn Abdullah ibn al-Hasan ibn Ali ibn Sina al-Balkhi al- Bukhari).

Avicenna s-a născut c.  980 în Afshana, un sat de lângă Bukhara (Uzbekistanul de astăzi), capitala dinastiei persane a Samanizilor. Mama sa, pe nume Sitāra, era din Bukhara.  În timp ce, potrivit majorității cărturarilor, cea mai mare parte a membrilor familiei lui Avicenna erau sunniți, tatăl său, Abdullāh, era un cărturar respectat din Balkh (în actualul Afganistan) care e posibil să se fi convertit la ismailism sau să rămână sunnit. Când Acicenna avea cinci ani, s-a născut fratele său mai mic, Mahmoud. Avicenna a început mai întâi să învețe Coranul în așa fel încât, la vârsta de zece ani, îl memorase în întregime.

A învățat aritmetica indiană de la un cărturar indian, Mahmoud Massahi, și a început să învețe mai multe de la un erudit rătăcitor care își câștiga existența din vindecarea bolnavilor. De asemenea, el a studiat Fiqh (jurisprudența islamică) sub îndrumarea eruditului sunnit Hanafi Ismail al-Zahid.

În adolescență, el a fost foarte tulburat de Metafizica greacă a lui Aristotel, pe care nu a putut să o înțeleagă până nu a citit comentariul lui Al-Farabi asupra operei.

El și-a îndreptat atenția către medicină la doar 16 ani și nu numai că a învățat teoria medicală, dar a asistat ca voluntar bolnavii, descoperind prin practică noi metode de tratament.  Adolescentul a constatat că „Medicina nu este o știință dură și spinoasă, precum matematica și metafizica, așa că am făcut progrese mari în curând; am devenit un doctor excelent și am început pentru a trata pacienții, folosind remedii aprobate."  Faima medicului tânăr s-a răspândit rapid și a tratat mulți pacienți fără a cere răsplată.

Prima numire a lui Avicenna ca medic a fost în timpul vieții emirului Nuh II, care i-a datorat recuperarea după o boală periculoasă (997). Principala recompensă primită de Avicenei pentru acest serviciu a fost accesul la biblioteca regală a Samanizilor, binecunoscuți patroni ai burselor și cărturarilor. Când biblioteca a fost distrusă de un incendiu nu după mult timp, dușmanii lui Avicenna l-au acuzat că a ars-o, pentru a ascunde pentru totdeauna sursele cunoștințelor sale. Între timp, și-a ajutat tatăl în îndeplinirea sarcinilor sale de serviciu, dar a găsit încă timp pentru a scrie unele dintre primele sale lucrări.

La 22 de ani, Avicenna și-a pierdut tatăl. Dinastia Samanidă a ajuns la sfârșitul ei în decembrie 1004. Avicenna pare să fi refuzat ofertele lui Mahmud din Ghazni și a mers spre vest către Urgench în Turkmenistanul modern, unde vizirul, considerat un prieten al cărturarilor, i-a acordat o bursă lunară. Cu toate acestea, plata era mică, așa că Avicenna a rătăcit din loc în loc prin orașele Nishapur și Merv până la granițele Khorasan, căutând o deschidere față de talentele sale. Qabus, conducătorul generos al Tabaristanului, el însuși poet și cărturar, pe lângă care Avicenna se așteptase să găsească un refugiu, era cam la acea dată (1012) îngrijorat de trupele sale care se revoltaseră. Avicenna a fost în acest moment afectat de o boală severă. În cele din urmă, la Gorgan, lângă Marea Caspică, Avicenna s-a întâlnit cu un prieten, care a cumpărat o locuință lângă propria casă în care Avicenna a ținut prelegeri despre logică și astronomie . Mai multe dintre tratatele sale au fost scrise pentru acest patron; iar începutul canonului său de medicină datează și din șederea sa în Hyrcania.

Avicenna s-a stabilit ulterior la Rey, în vecinătatea Teheranului de astăzi. Se spune că aproximativ treizeci dintre lucrările mai scurte ale lui Avicenna au fost compuse în Rey. Conflictele constante care s-au declanșat la curte, l-au obligat însă pe savant să renunțe la locul respectiv. După o scurtă ședere la Qazvin, a călătorit spre sud până la Hamedan.  Avicena a fost ridicat aici chiar la rangul de vizir. Perioada aceasta, deși plină de evenimente perturbatoare, nu l-au reținut pe Avicenna din studiile și învățătura sa. În fiecare seară, extrase din marile sale opere, Canonul și Sanatio, au fost dictate și explicate elevilor săi. La moartea emirului, Avicenna a încetat să mai fie vizir și s-a ascuns în casa unui farmacist, unde, cu o asiduitate intensă, a continuat compoziția operelor sale.

Între timp, îi scrisese lui Abu Ya'far, prefectul orașului dinamic Isfahan, oferindu-și serviciile. Noul emir al Hamadanului, aflând despre această corespondență și descoperind unde se ascundea Avicenna, l-a încarcerat într-o cetate. Între timp, războiul a continuat între conducătorii din Isfahan și Hamedan; în 1024, primul a capturat Hamedan și orașele sale, expulzând mercenarii tadjici. După trecerea furtunii, Avicenna s-a întors cu emirul la Hamedan și și-a continuat munca literară. Mai târziu, însă, însoțit de fratele său, un elev preferat și de doi sclavi, Avicenna a scăpat din oraș îmbrăcat în veșmânt de ascet sufit. După o călătorie periculoasă, au ajuns la Isfahan, fiind primiți cu căldură de conducătorul regiunii.

Restul de zece sau doisprezece ani din viața lui Avicenna au fost petrecuți în slujba domnitorului Kakuyid Muhammad ibn Rustam Dushmanziyar (cunoscut și sub numele de Ala al-Dawla), pe care l-a însoțit ca medic și consilier general literar și științific, chiar și în numeroasele sale campanii.

În acești ani a început să studieze probleme literare și filologie , motivat fiind, se spune, de critici asupra stilului său. O colică severă l-a afectat pe Avicenna, și nu după multă vreme boala a revenit; cu greu a ajuns la Hamedan, unde, deși boala câștiga teren, a refuzat să țină regimul impus și s-a resemnat la soarta sa.

Prietenii lui l-au sfătuit să încetinească și să ia viața moderat. El a refuzat, însă, afirmând că: „Prefer o viață scurtă cu lățime decât una îngustă cu lungime”. Pe patul de moarte l-a apucat remușcarea; și-a dăruit bunurile săracilor, a restabilit câștiguri nedrepte, și-a eliberat sclavii și a citit Coranul la fiecare trei zile până la moartea sa.  A murit în iunie 1037, în al cincizeci și șaselea an, în luna Ramadan, și a fost înmormântat chiar în Hamedan, Iran.

Avicenna a creat un corpus extins de lucrări în tr-o perioadă cunoscută sub numele de Epoca de Aur Islamică, în care traducerile textelor greco-romane, persane, indiene și bizantine au fost studiate pe larg. Textele greco-romane traduse de școala Kindi au fost comentate, redactate și dezvoltate substanțial de intelectualii islamici, care au creat, de asemenea, și sisteme matematice persane și indiene, astronomie, algebră, trigonometrie și medicină. Dinastia Samanidă din partea de est a Persiei, Provincia Khorasan și Asia Centrală, precum și dinastia Buyid în partea de vest a Persiei și Irak, au oferit o atmosferă propice pentru dezvoltarea științifică și culturală. Sub Samanizi, Bukhara a rivalizat cu Bagdad ca o capitală culturală a lumii islamice. Acolo, studiul Coranului și al Hadith-ului a prosperat. Filosofia, Fiqh și teologie ( kalaam) au fost dezvoltate în continuare, cel mai vizibil de către Avicenna. Al-Razi și Al-Farabi Avicenna a avut acces la marile biblioteci din Balkh, Khwarezm, Gorgan, Rey, Isfahan și Hamadan. Diverse texte (cum ar fi „Ahd cu Bahmanyar) arată că a dezbătut teme filosofice cu cei mai mari cărturari ai vremii. Aruzi Samarqandi descrie cum, înainte ca Avicenna să părăsească Khwarezm, îi întâlnise pe Al-Biruni (un cunoscut om de știință și astronom), Abu Nasr irakian (un renumit matematician), Abu Sahl Masihi (un filosof respectat) și Abu al-Khayr Khammar (un mare medic).

Destinul îl aruncase pe Avicenna într-una din tumultoasele perioade din istoria Iranului, când noile elemente turcești schimbau dominația iraniană din Asia Centrală iar dinastiile locale iraniene încercau să obțină o independență politică față de Califatul abbasid de la Bagdad.

Însă puterea de concentrare și înzestrarea intelectuală a lui Avicenna au fost într-atât de puternice încât a fost capabil să își continuie munca de creație, nelăsându-se deloc influențat de turbulențele exterioare.

Tratatele lui Avicena au influențat gânditorii musulmani de mai târziu în multe domenii, inclusiv teologie, filologie, matematică, astronomie, fizică și muzică. Lucrările sale au numărat aproape 450 de volume pe o gamă largă de subiecte, dintre care aproximativ 240 au supraviețuit. 150 de volume din aceste lucrări rămase, se concentrează pe filozofie, și 40 dintre ele se concentrează pe medicină. Cele mai faimoase lucrări ale sale sunt Cartea vindecării și Canonul medicinii.

Avicenna a scris cel puțin un tratat de alchimie, dar altele i-au fost atribuite în mod fals. Logica sa, Metafizica, Fizica și De Caelo sunt tratate care oferă o viziune sinoptică a doctrinei aristotelice, deși metafizica demonstrează o abatere semnificativă de la marca neoplatonismului cunoscută sub numele de aristotelianism în lumea lui Avicenna; filozofii arabi au sugerat ideea că Avicenna a încercat să „re-aristotelianizeze” filosofia musulmană în întregime, spre deosebire de predecesorii săi, care au acceptat confuzia operelor platonice, aristotelice, neo și platonice medii transmise în lumea musulmană.

Logica și Metafizica au fost deseori retipărite, aceasta din urmă, de exemplu, la Veneția în 1493, 1495 și 1546. Unele dintre eseurile sale scurte de medicină, logică, etc, tind să ia o formă poetică (poemul depsre logică a fost publicat de Schmoelders în 1836). Două tratate enciclopedice despre filozofie sunt adesea menționate: cel mai mare, Al-Shifa' (Sanatio), există aproape complet în manuscris în Biblioteca Bodleiană și în alte părți; o parte din ea, De Anima, a apărut la Pavia (1490) ca Liber Sextus Naturalium, iar o lugă relatare a filosofiei lui Avicenna, dată de Muhammad al-Shahrastani, pare a fi în principal o analiză și în multe locuri o reproducere a Al-Shifa'. O formă mai scurtă a operei este cunoscută sub numele de An-najat (Liberatio). Există, de asemenea, un حكمت مشرقيه ( hikmat-al-mashriqqiyya , în limba latină Philosophia Orientalis), menționat de Roger Bacon , dintre care o bună parte s-a pierdut în timp, și care, potrivit lui Averroes, avea un ton panteist. Lucrările lui Avicenna includ și:

• Sirat al-shaykh al-ra'is ( Viața lui Avicenna ), ed. și trans. NOI. Gohlman, Albany, NY: State University of New York Press, 1974. (Singura ediție critică a autobiografiei lui Avicenna, completată cu material dintr-o biografie a studentului său Abu 'Ubayd al-Juzjani. O traducere mai recentă a Autobiografiei apare în D Gutas, Avicenna and the Aristotelian Tradition: Introduction to Reading Avicenna’s Philosophical Works , Leiden: Brill, 1988; a doua ediție 2014.)
• Al-isharat wa al-tanbihat ( Remarks and Admonitions ), ed. S. Dunya, Cairo, 1960; părți traduse de SC Inati, Remarks and Admonitions, Part One: Logic, Toronto, Ont .: Pontifical Institute for Mediaeval Studies, 1984, și Ibn Sina and Mysticism, Remarks and Admonitions: Part 4, London: Kegan Paul International, 1996.
• Al-Qanun fi'l-tibb ( Canonul medicinei ), ed. I. a-Qashsh, Cairo, 1987. (Enciclopedia medicinei.)  Manuscris traducere latină, Flores Avicenne, Michael de Capella, 1508, Text modern. Ahmed Shawkat Al-Shatti, Jibran Jabbur.
• Risalah fi sirr al-qadar (Eseu despre secretul destinului ), trad. G. Hourani în Reason and Tradition in Islamic Ethics, Cambridge: Cambridge University Press, 1985.
• Danishnama-i 'ala'i ( Cartea cunoștințelor științifice ), ed. și trans. P. Morewedge, Metafizica Avicenei, Londra: Routledge și Kegan Paul, 1973.
• Kitab al-Shifa ' ( Cartea vindecării ). (Lucrarea majoră a Avicenei despre filosofie. Probabil a început să compună al-Shifa 'în 1014 și a finalizat-o în 1020.) Ediții critice ale textului arab au fost publicate în Cairo, 1952–83, inițial sub supravegherea lui I. Madkour.
• Kitab al-Najat ( Cartea mântuirii ), trad. F. Rahman, Avicenna's Psychology: An English Translation of Kitab al-Najat, Book II, Chapter VI with Historical-philosophical Notes and Textual Improvements on the Cairo Edition , Oxford: Oxford University Press, 1952. (The psychology of al-Shifa ')

Cea mai importantă operă persană a lui Avicenna este Daneshnameh-ye 'Alai (دانشنامه علائی , "Cartea cunoașterii pentru [Prințul]" Ala ad-Daulah "). Avicenna a creat un nou vocabular științific care nu existase anterior în persană. Daneshnameh acoperă subiecte precum logica, metafizica, teoria muzicii și alte științe ale timpului său. A fost tradusă în engleză de Parwiz Morewedge în 1977.

Andar Danesh-e Rag (اندر دانش رگ, „Despre știința pulsului”) conține nouă capitole despre știința pulsului și este un sinopsis condensat.

Poezia persană a lui Avicenna apare în diverse manuscrise și în antologii ulterioare, cum ar fi Nozhat al-Majales.

• Ibn Sīnā (Avicenna), Cartea definițiilor (ediție trilingvă: arabă, română, latină). Traducere din limba arabă, studiu și bibliografie de George Grigore. Note și comentarii de George Grigore, Alexander Baumgarten, Paula Tomi și Mădălina Pantea. Tabel cronologic de Gabriel Bițună. Transcriere critică a versiunii latine a tratatului și a comentariilor lui Andrea Alpago (1546) împreună cu traducerea comentariilor în limba română de Alexander Baumgarten. Iași: Editura Polirom, Biblioteca Medievală 2012
• Ibn Sina,"Hayy ibn Yaqzan", traducere din arabă, prezentare și note de Grete Tartler, în Grete Tartler, Înteleptul singuratic. (al-Farabi, Ibn Sina, Ibn Bagga, Ibn Tufayl),] Humanitas 2006. ISBN (10)973-50-1425-4; ISBN (13) 978-973-50-1425-4

Reeditată în: Grete Tartler, „Ințelepciunea arabă, De la preislam la hispanorarabi”, ediția a III-a, București: Editura Polirom, 2014, pp. 304–314

• Ibn Sina (Avicenna), „Epistola păsării”, prezentare, traducere din arabă și note de Grete Tartler, în România Literară nr. 35, 2012^[11] Publicată în volum: în Grete Tartler, „Ințelepciunea arabă, De la preislam la hispanorarabi”, ediția a III-a, București: Editura Polirom, 2014, pp. 292–295
• „Viața lui Ibn Sina (Avicenna)”, prezentare, traducere din arabă, note de Grete Tartler, în Viața Românească 7/8, 2012[7]^[12]
• Ibn Sina, „Epistolă despre natura rugăciunii”, prezentare, traducere din arabă și note de Grete Tartler, în Viața Românească 3-4, 2013^[13] Publicată în volum: în Grete Tartler, „Ințelepciunea arabă, De la preislam la hispanorarabi”, ediția a III-a, București: Editura Polirom, 2014, pp. 295–304
• Ibn Sina, din „Rezumat de interpretare a viselor” (tratat atribuit), prezentare, traducere din arabă și note de Grete Tartler, în Grete Tartler, „Ințelepciunea arabă, De la preislam la hispanorarabi”, ediția a III-a, București: Editura Polirom, 2014, pp. 242–258

În Iranul actual, Afganistan și Tadjikistan, Avicenna este considerat o icoană națională și este adesea considerat printre cele mai mari personalități ale lumii persane. Monumente ridicat în cinstea sa sunt de exemplu statuia din afara muzeului Bukhara, Mausoleul și Muzeul dedicat lui Avicenna din Hamedan, construit în 1952. De asemenea, există cetre academice care îi poartă numele, precum Universitatea Bu-Ali Sina din Hamedan (Iran), Institutul de Cercetare în Biotehnologie Avicenna din Teheran (Iran), Universitatea de Medicină Ibn SINA din Dușanbe (Tajikistan), Academia de Medicina Medievală și Științe Ibn Sina din Aligarh, India, Școala Avicenna din Karachi și Avicenna Medical College din Lahore, Pakistan, Școala de medicină Ibn Sina din Balkh, din provincia sa natală, din Afganistan, Facultatea de Medicină Ibni Sina a Universității Ankara Ankara, Turcia, clădirea principală a (clădirea Avicenna) din Universitatea de Tehnologie Sharif și Școala Integrată Ibn Sina din orașul Marawi (Filipine), toate numite în onoarea sa. Portretul său atârnă în Sala Facultății de Medicină Avicena din Universitatea din Paris. Un crater al lunii a fst de asemenea denumit după Avicenna.

În 1980, Uniunea Sovietică, care administra pe atunci regiunea natală a lui Avicenna, Bukhara, a sărbătorit cea de-a mila aniversare a nașterii lui Avicenna prin difuzarea diferitelor ștampile comemorative cu ilustrații artistice și prin ridicarea unui bust de Avicenna bazat pe cercetări antropologice ale cercetătorilor sovietici.  Aproape de locul de naștere din Qishlak Afshona, la aproximativ 25 km nord de Bukhara, a fost numit pentru el un colegiu de pregătire pentru personalul medical. ^{[ anul necesar ]} Pe teren se află un muzeu dedicat vieții, timpurilor și muncii sale.

Premiul Avicenna, înființat în 2003, se acordă o dată la doi ani de către UNESCO și presupune recompense individuale și de grup pentru realizări în domeniul eticii în știință. Scopul acordării premiului este de a promova reflecția etică asupra problemelor ridicate de progresele științifice și tehnologice și de a sensibiliza la nivel mondial percepția despre importanța eticii în știință.

Statuia lui Avicenna din Biroul Națiunilor Unite din Viena, ca parte a Pavilionului Savanților Persani, a fost donație din partea Iranului, realizată în anul 2009. Pavilionul este amplasat în centrul pieței memoriale a Centrului Internațional din Viena. „Pavilionul erudiților persani” de la Națiunile Unite din Viena, Austria, prezintă statuile a patru figuri iraniene proeminente. Evidențiind caracteristicile arhitecturale iraniene, pavilionul este împodobit cu forme de artă persană și include statuile renumiților oameni de știință iranieni Avicenna, Al-Biruni, Zakariya Razi (Rhazes) și Omar Khayyam.

Filmul sovietic 1982 Youth of Genius (în rusă: Юность гения, romanizat:  Yunost geniya ) de Elyor Ishmukhamedov relatează anii mai tineri ai lui Avicenna. Filmul este ambientat în Bukhara, la începutul mileniului I.

În romanul istoric al lui Louis L'Amour din 1985 The Walking Drum, Kerbouchard studiază și discută despre Canonul medicinii al lui Avicenna .

În cartea sa The Physician (1988), Noah Gordon spune povestea unui tânăr ucenic medical englez care se deghizează în evreu pentru a călători din Anglia în Persia și a învăța de la Avicenna, marele maestru al timpului său. Romanul a fost adaptat într-un lungmetraj, The Physician, în 2013, în care Avicenna a fost interpretat de actorul Ben Kingsley.

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Avicenna

• Dicționar de filosofie și logică, ed. Humanitas, 1996
• Anton Dumitriu, Istoria logicii, ed. Tehnică, 1995
• Dicționar Enciclopedic Român, ed. Politică, 1962-1966
• Hitti, Philip K.. 2008. Istoria arabilor. Traducere, note și index: Irina Vainovski-Mihai. București: Editura All. 544 pagini. ISBN 973-571-855-8. pp. 235–236
• Grete Tartler, Înțeleptul singuratic, ed. Humanitas, 2006, pp. 119–142 (Ibn Sina)
• Grete Tartler, Islam, repere culturale. Proba Orientului, ed. Paralela 45, 2012, pp. 42–47 (Ibn Sina)
• Grete Tartler, ”Înțelepciunea arabă. De la preislam la hispanoarabi”. Ediția a treia, ed. Polirom 2014, ISBN 978-973-46-3799-7

• Pentru o listă veche cu alte lucrări existente, Istoria literaturii arabe a lui C. Brockelmann (Weimar 1898), vol. eu. pp. 452-458. (XV. W.; GWT)
• Pentru o listă actuală a lucrărilor sale, a se vedea A. Bertolacci (2006) și D. Gutas (2014) în secțiunea „Filosofie”.
• Avicenna (2005). Metafizica Vindecării . O traducere paralelă a textului englez-arab. Michael E. Marmura (trad.) (1 ed.). Universitatea Brigham Young. ISBN 978-0-934893-77-0.
• Avicenna (1999). Canonul Medicinii (al-Qānūn fī'l-ṭibb), vol. 1 . Laleh Bakhtiar (ed.), Oskar Cameron Gruner (trad.), Mazhar H. Shah (trad.). Mari cărți ale lumii islamice. ISBN 978-1-871031-67-6.
• Avicenna: Refutarea astrologiei . Editarea și traducerea textului arab, introducere, note și lexic de Yahya Michot. Prefață de Elizabeth Teissier (Beirut-Paris: Albouraq, 2006) ISBN 2-84161-304-6 .
• William E. Gohlam (ed.), Viața lui Ibn Sina. A Critical Edition and Annotated Translation , Albany, State of New York University Press, 1974.
• Pentru viața lui Ibn Sina, vezi Dicționarul biografic al lui Ibn Khallikan , tradus de de Slane (1842); F. Wüstenfeld 's History of Arab Doctors and Natural Scientists (Göttingen, 1840).
• Madelung, Wilferd și Toby Mayer (ed. Și tr.), Lupta cu filosoful: o respingere a metafizicii lui Avicenna. O nouă ediție arabă și traducere în engleză a lui Kitab al-Musara'a a lui Shahrastani .

Surse secundare

• Afnan, Soheil M. (1958). Avicenna: Viața și lucrările sale . Londra: G. Allen și Unwin. OCLC  31478971 .

Aceasta este, în ansamblu, o relatare informată și bună a vieții și a realizărilor uneia dintre cele mai mari influențe asupra dezvoltării gândirii atât orientale, cât și occidentale. ... Nu este la fel de minuțios din punct de vedere filosofic ca lucrările lui D. Saliba, AM Goichon sau L. Gardet, dar este probabil cel mai bun eseu în limba engleză despre acest important gânditor al Evului Mediu. (Julius R. Weinberg, The Philosophical Review , Vol. 69, No. 2, aprilie 1960, pp. 255–259)

• Goodman, Lenn E. (2006). Avicenna (ed. Actualizată). Cornell University Press. ISBN 978-0-415-01929-3.

Aceasta este o lucrare distinsă care iese în evidență și, mai sus, din multe dintre cărțile și articolele care au fost scrise în acest secol pe Avicenna (Ibn Sīnā) (980-1037). Are două trăsături principale pe care se poate spune că se bazează distincția sa ca o contribuție majoră la studiile Avicennan: prima este claritatea și lizibilitatea sa; al doilea este abordarea comparativă adoptată de autor. ... (Ian Richard Netton, Journal of the Royal Asiatic Society , seria a treia, vol. 4, nr. 2, iulie 1994, pp. 263–264)

• Gutas, Dimitri (1987). „Maḏhab-ul lui Avicenna, cu un apendice referitor la data nașterii sale”. Quaderni di Studi Arabi . 5-6 : 323-336.
• YT Langermann (ed.), Avicenna și moștenirea sa. A Golden Age of Science and Philosophy , Brepols Publishers, 2010, ISBN 978-2-503-52753-6
• Pentru o nouă înțelegere a carierei sale timpurii, bazată pe un text nou descoperit, vezi și: Michot, Yahya, Ibn Sînâ: Scrisoare vizirului Abû Sa'd . Editio princeps bazat pe manuscrisul Bursa, traducere din arabă, introducere, note și lexicon (Beirut-Paris: Albouraq, 2000) ISBN 2-84161-150-7.
• Strohmaier, Gotthard (2006). Avicenna (în germană). CH Beck. ISBN 978-3-406-54134-6.

Această publicație germană este atât una dintre cele mai cuprinzătoare introduceri generale la viața și operele filosofului și medicului Avicenna (Ibn Sīnā, d. 1037), cât și un studiu amplu și atent al contribuției sale la istoria științei. Autorul său este un expert renumit în medicina greacă și arabă, care a acordat o atenție considerabilă lui Avicenna în studiile sale recente. ... (Amos Bertolacci, Isis , Vol. 96, nr. 4, decembrie 2005, p. 649)

• Hakim Syed Zillur Rahman. Resalah Judiya din Ibn Sina (prima ediție 1971), Unitatea de cercetare literară, CCRIH, Aligarh Muslim University, Aligarh; (A doua ediție, 1981) Consiliul Central pentru Cercetări în Medicina Unani, Govt. din India, New Delhi; (Ediția a patra 1999), Consiliul Central pentru Cercetare în Medicina Unani, Guvern. din India, New Delhi .
• Hakim Syed Zillur Rahman (1996). AI-Advia al-Qalbia a lui Ibn Sina . Divizia de publicații, Universitatea Aligarh Muslim, Aligarh.
• Hakim Syed Zillur Rahman. Ilmul Amraz de Ibn Sina (Prima ediție 1969), Academia Tibbi, Delhi (Ediția a doua 1990), (Ediția a treia 1994), Academia Tibbi, Aligarh .
• Hakim Syed Zillur Rahman (1986). Qanoon lbn Sina Aur Uskey Shareheen wa Mutarjemeen . Divizia de publicații, Universitatea Aligarh Muslim, Aligarh.
• Hakim Syed Zillur Rahman (1986), Qānūn-i ibn-i Sīnā aur us ke shārḥīn va mutarajimīn , ʻAlīgaṛh: Pablīkeshan Dīvīzan, Muslim Yūnīvarsiṭī, OL  1374509M
• Hakim Syed Zillur Rahman (2004). Qanun Ibn Sina și traducerea și comentatorii săi (traducere în persană; 203pp) . Societatea pentru aprecierea lucrărilor culturale și a demnităților, Teheran, Iran.
• Shaikh al Rais Ibn Sina (număr special) 1958–59, Ed. Judecătorul Syed Zillur Rahman, Tibbia College Magazine, Universitatea Aligarh Muslim, Aligarh, India .

Medicină

• Browne, Edward G .. Medicina Islamică. Prelegeri Fitzpatrick Ținute la Colegiul Regal al Medicilor în 1919–1920 , reeditare: New Delhi: Goodword Books, 2001. ISBN 81-87570-19-9
• Pormann, Peter & Savage-Smith, Emilie. Medieval Islamic Medicine , Washington: Georgetown University Press, 2007.
• Prioreschi, Plinio. Medicina bizantină și islamică , O istorie a medicinei, vol. 4, Omaha: Horatius Press, 2001.
• Syed Ziaur Rahman . Farmacologia medicamentelor cardiace avicene (Metaanaliza cercetărilor și studiilor în medicamentele cardiace avicene împreună cu traducerea în limba engleză a Risalah al Adwiya al Qalbiyah), Academia Ibn Sina de Medicină și Științe Medievale , Aligarh, India, 2020 ISBN 978-93-80610-43- 6

Filozofie

• Amos Bertolacci, Recepția metafizicii lui Aristotel în Kitab al-Sifa 'din Avicena. A Milestone of Western Metaphysical Thought , Leiden: Brill 2006, (Anexa C conține o prezentare generală a principalelor lucrări de Avicenna despre metafizică în ordine cronologică ).
• Dimitri Gutas , Avicenna and the Aristotelian Tradition: Introduction to Reading Avicenna’s Philosophical Works , Leiden, Brill 2014, a doua ediție revizuită și extinsă (prima ediție: 1988), inclusiv un inventar al lucrărilor autentice ale Avicennei.
• Andreas Lammer: Elementele fizicii lui Avicenna. Surse grecești și inovații arabe . Scientia graeco-arabica 20. Berlin / Boston: Walter de Gruyter, 2018.
• Jon McGinnis și David C. Reisman (eds.) Interpreting Avicenna: Science and Philosophy in Medieval Islam: Proceedings of the Second Conference of the Avicenna Study Group , Leiden: Brill, 2004.
• (în franceză) Michot, Jean R., Destinul omului după Avicenna , Louvain: Aedibus Peeters, 1986, ISBN 978-90-6831-071-9 .
• Nader El-Bizri , The Fenomenological Quest between Avicenna and Heidegger , Binghamton, NY: Global Publications SUNY, 2000 (retipărit de SUNY Press în 2014 cu o nouă prefață).
• Nader El-Bizri, „Avicenna și esențialismul”, Review of Metafizică , Vol. 54 (iunie 2001), pp. 753-778.
• Nader El-Bizri, „ De Anima Avicenna între Aristotel și Husserl”, în Pasiunile sufletului în metamorfozarea devenirii , ed. Anna-Teresa Tymieniecka, Dordrecht: Kluwer, 2003, pp. 67–89.
• Nader El-Bizri, "Ființa și necesitatea: o investigație fenomenologică a metafizicii și cosmologiei Avicenei", în filozofia islamică și fenomenologia occidentală asupra problemei perene a microcosmosului și macrocosmosului , ed. Anna-Teresa Tymieniecka, Dordrecht: Kluwer, 2006, pp. 243–261.
• Nader El-Bizri, „Ontologia lui Ibn Sīnā și problema ființei”, Ishrāq: Islamic Philosophy Yearbook 2 (2011), 222–237
• Nader El-Bizri, „Filosofarea la marginea„ studiilor Shi ”: Reflecții asupra ontologiei lui Ibn Sīnā, în Studiul Islamului Shi. Istorie, teologie și drept , eds. F. Daftary și G. Miskinzoda (Londra: IB Tauris, 2014), pp. 585–597.
• Reisman, David C. (ed.), Before and After Avicenna: Proceedings of the First Conference of Avicenna Study Group , Leiden: Brill, 2003.

• Medicina islamică
• Listă de oameni de știință arabi
• Avicenna în Encyclopædia Iranica https://iranicaonline.org/articles/avicenna-index
• Avicenna la In Our Time la BBC https://www.bbc.co.uk/programmes/b00855lt
• Lucrări de Avicenna la Project Gutenberg https://www.gutenberg.org/ebooks/author/49814
• Rizvi, Sajjad H. "Avicenna (Ibn Sina)" . Internet Encyclopedia of Philosophy https://iep.utm.edu/avicenna/
• Gutas, Dimitri. „Ibn Sina [Avicenna]” . În Zalta, Edward N. (ed.). Enciclopedia Stanford a filosofiei https://plato.stanford.edu/entries/ibn-sina/

• en Canonul medicinei Arhivat în 30 octombrie 2007, la Wayback Machine. - introducere
• en Jewish Encyclopedia
• en Avicenna on the subject and the object of metaphysics
• en Afghanland.com Arhivat în 18 iunie 2009, la Wayback Machine.
• Avicenna: cel mai mare savant al lumii musulmane, 28 mai 2013, Nicu Pârlog, Descoperă