Ion Marinescu-Vâlsan

Acest articol este scris în limba română. Sunteți invitați să îl traduceți în alte limbi și să adăugați legăturile interwiki la Wikidata.

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Ion Marinescu-Vâlsan
Autoportret
Date personale
Născut	1866 Mălureni, județul Argeș
Decedat	1936 Mălureni, județul Argeș
Copii	Mihail Marinescu-Vâlsan
Naționalitate	român
Ocupație	pictor
Activitate
Domeniu artistic	pictură
Studii	Școala de Belle-Arte din București
Opere importante	Pe valea Argeșului, Cascadă, Bunica și nepotul, Fântâna satului.
Influențat de	Nicolae Grigorescu
Modifică date / text

Ion Marinescu-Vâlsan (n. 1865, Mălureni, județul Argeș — d.1936, Mălureni, județul Argeș) a fost un pictor român din secolul al XX-lea. Foarte multe dintre tablourile pictate de el au peisaje pitorești din localitatea natală. Picturile lui de asemenea sunt încurcate des cu ale pictorului celebru Nicolae Grigorescu.

Fiu de țărani din Mălureni, județul Argeș, a făcut cursurile școlii primare în satul natal, apoi după terminarea liceului, a absolvit Școala de Belle-Arte din București.

În anul 1902, funcționa ca învățător ambulant la școlile din Mălureni. Pictorul Ion Marinescu-Vâlsan a trăit și a pictat în satul, unde începea acțiunea de realizare a unui atelier de olărie pe lângă școală.

Pe 30 martie 1903, locuitorii din comuna Mălureni au decis a zugrăvi din nou biserica lor. Sub conducerea lui "Ion Marinescu-Vâlsan", pictura a fost realizată de către tânărul absolvent al școlii Belle-Arte din capitală, D.I. Belizarie

În 1909, învățătoarea Victoria Marinescu îi ține locul soțului, I. Marinescu-Vâlsan. În condiții deosebit de grele îi învăța pe copii olăria, pictează, deschide expoziții în București.

În 1914 mută atelierul de olărie în propria casă din cătunul Valea Butei. În același an, sunt aduși la Mălureni să învețe olăria copii din orfelinatele din București. Întreținuți de primăria capitalei, ei urmau cursurile de la școala din Mălureni.

Pictorul Ion Marinescu-Vâlsan a trăit și a pictat în satul natal, unde s-a stins, după o viață de lipsuri, sărac și aproape uitat. Nimeni nu știe unde și câte dintre picturile sale vor mai fi. Gazeta țăranilor, care apărea în Mușătești, județul Argeș, în numărul din 17 iunie 1901, sub semnătura lui Al. Valescu, proprietarul ziarului, publica un articol intitulat Pictorul Marinescu, în care remarca ecoul favorabil declanșat în presa vremii de expoziția de pictură deschisă de I.Marinescu - Vâlsan în rotonda Ateneului român. Mânat de dorul de a se perfecționa, a plecat la Munchen, Veneția, Paris, etc., vizitând și studiind marile saloane ale pictorilor germani, italieni și francezi. Vâlsan avea în pensula lui, ca nimeni altul, tristețea molatecă a satelor, amărăciunea vântului și a ploilor românești.

O analiză făcută de C.I. Botez ne spune că: Țara lui Grigorescu e o idilă neîntreruptă. La Vâlsan pământul geme, oftează și scrâșnește.

• La casa pădurarului e redată mișcarea ierbii, tremuratului crengilor în vânt.
• Pe dâmb lumina ce scaldă colinele în nimiezuri îți pătrunde în suflet.
• Căsuțele de pe deal recheamă singurătatea și fiorul râpei umbrite de copaci.
• În Spre seară , Mălurenii , Spre toamnă , Sub dâmb , Bătrânii , La răstoacă , La popiș , Pe drum și În poiana Doamnei , Vâlsan desfășoară ideile și simțurile sale, prin frumusețile naturii, vibrațiile fireii, efectele de raze.
• Portretele Singuratica , La vatră și Pe gânduri redau chipuri românești din satele noastre.

• Petre Tudose, Monografia comunei Mălureni