Ioan Dragomir

Ioan Dragomir
Date personale
Născut	11 octombrie 1905[1] Ariniș, Maramureș, România
Decedat	25 aprilie 1985 (79 de ani) București, România
Cetățenie	România  Austro-Ungaria
Religie	Biserica Română Unită cu Roma
Ocupație	preot catolic[*]​ episcop catolic[*]​
Limbi vorbite	limba română
Modifică date / text

Ioan Dragomir (n. 11 octombrie 1905, Ariniș, din Austro-Ungaria – d. 25 aprilie 1985, București, din România) a fost un episcop clandestin al Bisericii Române Unite cu Roma, care a activat în Episcopia de Maramureș în perioada interdicției din timpul regimului comunist.

În anul 1948 era protopop greco-catolic de Satu Mare. A fost arestat pentru prima dată în aprilie 1948.^[2]

În data de 6 martie 1949 arhiepiscopul Gerald Patrick O'Hara, însărcinatul de afaceri al Nunțiaturii Apostolice din România, l-a hirotonit episcop. În această calitate Ioan Dragomir a fost urmărit și prigonit. După ruperea legăturilor diplomatice dintre România și Vatican în anul 1950, Ioan Dragomir a fost prins, arestat, condamnat și închis. A fost eliberat în 1964, în urma decretului de grațiere a condamnaților politici.^[3]

La 19 decembrie 1964 l-a hirotonit preot pe Lucian Mureșan, devenit ulterior arhiepiscop și cardinal, iar în 1965 l-a hirotonit ca preot pe Alexandru Mesaroș, ulterior episcop al Lugojului.^[4]

Agostino Casaroli, cardinal secretar de stat și artizan al Ostpolitik, a trimis preoților și credincioșilor români uniți din Eparhia de Maramureș (inexistentă, conform autorităților române de atunci), o telegramă de condoleanțe la moartea episcopului Dragomir, anunțând totodată că papa Ioan Paul al II-lea a celebrat o Sfântă Liturghie pentru sufletul ierarhului decedat, trimițând binecuvântarea apostolică la toți credincioșii din România.

• Gheorghe Velea, Episcopul Ioan Dragomir, în: Viața Creștină XVI (2005), nr. 11, p. 20-21 și nr. 12, p. 21.