[go: up one dir, main page]
Sari la conținut

Iota Orionis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iota Orionis
Iota Orionis (Hatsya) este steaua cea mai strălucitoare din Sabia lui Orion.
Iota Orionis (Hatsya) este steaua cea mai strălucitoare din Sabia lui Orion.
Denumire Bayer
Denumire Flamsteed
Date de observație
Constelație Orion
Magnitudine aparentă 2,77[1]
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv) -5.3
Clasificare spectrală O9 III + B0.8 III/IV[2]
Tipul de variabilă Stea variabilă Orion  Modificați la Wikidata
Declinație –05° 54′ 35.6435″[3]
Ascensie dreaptă 05h 35m 25.98191s[3]
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD: 1,42[3] msa/an
Dec.: -0,46[3] msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra 1300 al
( pc)
Distanța față de centrul Căii Lactee
Perioadă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă 15 M☉
Rază
Luminozitate 12600 L☉
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară 130 km/s
Vârstă
Temperatură 31500K
Diametru D☉
Viteză rotațională km/s
Masă M☉
Rază R☉
Luminozitate L☉
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D☉
Alte denumiri
Hatysa, ι Orionis, Na’ir al Saif, Hatsya, BD−06°1241, FK5 209, SAO 132323, ADS 4193, WDS J05354-0555
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Iota Orionis (ι Ori / ι Orionis) este cea mai strălucitoare stea din asterismul Sabia lui Orion. Ea se găsește în vârful sabiei. Tradițional, ea poartă și numele Hatsya, sau în arabă, Na’ir al Saif, care semnifică „strălucitoarea sabiei”.

Este un sistem cvadruplu dominat de o binară spectroscopică masivă care are o orbită excentrică (e = 0,764) parcursă în 29 de zile. Coliziunea vânturilor stelare ale acestei perechi de stele face din acest sistem o sursă importantă de raze X.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Nicolet, B. (). „Photoelectric photometric Catalogue of homogeneous measurements in the UBV System”. Astronomy and Astrophysics Supplement Series. 34: 1–49. Bibcode:1978A&AS...34....1N. 
  2. ^ Bagnuolo, William G., Jr.; et al. (iunie 2001), „ι Orionis-Evidence for a Capture Origin Binary”, The Astrophysical Journal, 554 (1): 362–367, Bibcode:2001ApJ...554..362B, doi:10.1086/321367 
  3. ^ a b c d van Leeuwen, F. (noiembrie 2007), „Validation of the new Hipparcos reduction”, Astronomy and Astrophysics, 474 (2): 653–664, arXiv:0708.1752 Accesibil gratuit, Bibcode:2007A&A...474..653V, doi:10.1051/0004-6361:20078357 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


v • d • m
Stele din Orion
Bayer

α (Betelgeuse) • β (Rigel) • γ (Bellatrix) • δ (Mintaka) • ε (Alnilam) • ζ (Alnitak) • η (Algjebba) • θ1 (Roiul Trapezul): θ1 A • θ1 B • θ1 C • θ1 D • θ2 • ι (Hatsya) • κ (Saiph) • λ (Meissa) • μ • ν • ξ • ο1 • ο2 • π1 • π2 • π3 (Tabit)

• π4 • π5 • π6 • ρ • σ • τ • υ (Thabit) • φ1 • φ2 • χ1 • χ2 • ψ • ω • b • c • d • e • f1 • f2 • g • h • i • k • l • m • n1 • n2 • o • p • A
Flamsteed

1 (π3, Tabit) • 2 (π2) • 3 (π4) • 4 (ο1) • 5 • 6 (g) • 7 (π1) • 8 (π5) • 9 (ο2) • 10 (π6) • 11 • 12 • 13 • 14 (i) • 15 • 16 (h) • 17 (ρ) • 18 • 19 (β, Rigel) • 20 (τ) • 21 • 22 (o) • 23 (m) • γ (Bellatrix) • 25 • 26 • 27 (p) • 28 (η, Algjebba) • 29 (e) • 30 (ψ) • 31 • 32 (A) • 33 (n1) • 34 (δ, Mintaka) • 35 • 36 (υ, Thabit) • 37 (φ1) • 38 (n2) • 39 (λ, Meissa) • 40 (φ2) • 41 (θ1, Trapezium Cluster): θ1 A • θ1 B • θ1 C • θ1 D) • 42 (c) • 43 (θ2) • 44 (ι, Hatsya) • 45 • 46 (ε, Alnilam) • 47 (ω) • 48 (σ) • 49 (d) • 50 (ζ, Alnitak) • 51 (b) • 52 • 53 (κ, Saiph) • 54 (χ1) • 55 • 56 • 57 • 58 (α, Betelgeuse) • 59 • 60 • 61 (μ) • 62 (χ2) • 63 • 64 • 65 • 66 • 67 (ν) • 68 • 69 (f1) • 70 (ξ) • 71 • 72 (f2)

• 73 • 74 (k) • 75 (l)
Apropiate
Alte stele
FU • S • HD 36960
Listă
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Iota_Orionis&oldid=12587981