Harry Nyquist

Harry Nyquist
Date personale
Nume la naștere	Harry Theodor Nyqvist
Născut	7 februarie 1889(1889-02-07) Nilsby, Värmland, Suedia
Decedat	4 aprilie 1976 (87 de ani) Harlingen, Texas, SUA
Cetățenie	Statele Unite ale Americii  Suedia
Etnie	Swedish Americans[*][[Swedish Americans (American of Swedish descent)|​]]
Ocupație	fizician informatician inventator statistician matematician inginer
Activitate
Rezidență	Statele Unite ale Americii
Domeniu	Inginerie electrică
Instituție	Laboratoarele Bell
Alma Mater	University of North Dakota[*][[University of North Dakota (public university in North Dakota, United States of America)|​]] Universitatea Yale
Cunoscut pentru	Teorema stabilității Nyquist-Shannon Viteza Nyquist Criteriul de stabilitate Nyquist Diagramă Nyquist
Premii	Medalia de onoare IEEE 1960
Modifică date / text

Harry Nyquist (n. 7 februarie 1889, Nilsby, Värmland, Suedia – d. 4 aprilie 1976, Harlingen, Texas, SUA) a fost un inginer electrotehnist și fizician american de origine suedeză, cu numeroase contribuții în domeniile comunicațiilor, stabilității amplificatoarelor electronice cu reacție și în teoria sistemelor și controlului automat.

Nyquist s-a născut în parohia Stora Kil din Nilsby, Värmland, Suedia, fiul lui Lars Jonsson Nyqvist (n. 1847) și Katrina Eriksdotter (n. 1857). Părinții săi au avut alți șase copii: Elin Teresia, Astrid, Selma, Aemelie, Olga Maria și Axel. Niciunul din cei șapte frați nu a fost botezat. Harry a emigrat în SUA în 1907.

În 1912 a fost admis la Universitatea Dakota de Nord, pe care a absolvit-o în 1915, cu diplomă de master. În 1917 a obținut și un doctorat în fizică de la Universitatea Yale.

A lucrat la AT&T în cadrul Departamentului de Dezvoltare și Cercetare între 1917 și 1934, și a continuat să lucreze acolo și după 1934, când Departamentul său s-a reorganizat și redenumit Laboratoarele Bell, până când s-a pensionat în 1954.

Nyquist a primit Medalia de Onoare IEEE în 1960 pentru "contribuțiile fundamentale la înțelegerea cantitativă a zgomotului termic, transmisiei datelor și reacției negative."^[1]

În octombrie 1960 a primit și Medalia Stuart Ballantine din partea Institutului Franklin și, în 1969, a primit a patra Medalie a Fondatorilor din partea Academiei Naționale Britanice de Inginerie "ca recunoaștere a numeroaselor contribuții fundamentale în domeniul ingineriei."^[2]

După pensionare Nyquist a trăit în Pharr, Texas, și a murit în Harlingen, Texas la 4 aprilie 1976.

Ca inginer la Laboratoarele Bell, Nyquist a efectuat studii importante ale zgomotului termic ("zgomotul Johnson–Nyquist"), stabilității amplificatoarelor cu reacție, și în domeniile telegrafiei, faxului, televiziunii, și în alte domenii legate de telecomunicații. Împreună cu Herbert E. Ives, a contribuit la dezvoltarea primelor faxuri realizate de AT&T și prezentate public în 1924. În 1932, a publicat o lucrare importantă despre stabilitatea amplificatoarelor cu reacție.^[3] Criteriul de stabilitate Nyquist poate fi găsit astăzi în orice manual de teoria sistemelor cu reacție.

Studiile sale teoretice preliminare despre determinarea lățimii de bandă necesare pentru transmiterea informației a pus bazele descoperirilor ulterioare ale lui Claude Shannon,^[4] care au condus la dezvoltarea teoriei informației.

În 1927, Nyquist a calculat că numărul de impulsuri independente ce pot fi transmise printr-un canal telegrafic în unitatea de timp este limitat la dublul lățimii de bandă a canalului. Nyquist și-a publicat rezultatele în lucrarea Certain topics in Telegraph Transmission Theory („Unele aspecte ale teoriei transmisiunilor prin telegraf”, 1928). Această regulă este o formulare a ceea ce astăzi este cunoscut drept Teorema de eșantionare Nyquist–Shannon.