Kitsch

Kitsch (pronunție: /kɪtʃ/) este un termen care provine din limba germană și denotă imitația, stilul de prost gust, deseori aflat în legătură cu diletantismul artistic.^[1] De obicei, kitsch se folosește cu referință la obiecte pseudo-artistice, ieftine, comparate cu o valoare artistică adevărată și o estetică sofisticată.^[2]

Etimologia termenului kitsch nu este clară, dar se știe că termenul a fost prima dată folosit pe piața de artă din München în jurul anilor 1860-1870 ca termen descriptiv pentru artă de calitate minoră, ieftină, populară.^[3]

George Pruteanu relatează că Kitsch e un cuvânt german, care provine din verbul kitschen, un cuvânt foarte obișnuit în sudul Germaniei, în Bavaria, unde aparținea limbajului familiar și avea sensul de "a face ceva de mîntuială" sau a fușeri, cum se mai spune azi.^[4]

Definirea termenului kitsch este foarte dificilă și nu există o definiție simplă acceptată. De asemenea, termenul este considerat intraductibil în cele mai multe limbi și de aceea se folosește termenul original.

Scriitorul modernist Hermann Broch susține că esența kitsch-ului este imitația: kitsch-ul își imită predecesorul fără a ține cont de etică - scopul este de a copia frumosul, nu binele.^[5] Potrivit lui Walter Benjamin, kitsch-ul, spre deosebire de artă, este un obiect utilitarist lipsit de orice distanța critică între obiect și observator. Potrivit criticului Winfried Menninghaus, opinia lui Benjamin era că stilul kitsch „oferă o gratificare emoțională instantanee, fără efort intelectual”.

Kitsch-ul se referă mai puțin la lucrul observat, și mai mult la observator.^[6] Potrivit lui Roger Scruton, „Kitsch-ul este artă falsă, care exprimă emoții false, al cărei scop este de a păcăli consumatorul, în a crede că simte ceva profund și serios”.^[7]

Criticul Marin Marian-Bălașa este de părere că „Kitsch-ul este cea mai largă categorie sau gen artistic, reprezentând arta simplificată ieftin și adesea produsă în serie, care apelează la stridență, artificiu, zgomot și pompă pentru a reține atenția, pentru a zgâlțâi simțul, pentru a satisface fără probleme și consecințe, pentru a fi fără prea multă bataie de cap sau filozofie.”^[8]

• Opus față de operele de artă (care chiar cer interpretare), kitschul nu este interpretabil;
• Kitschul propagă și repetă stereotipuri și clișee și îi lipsește originalitatea;
• Kitschul este deseori ușor reproductibil (articole de masă).

În postmodernism, termenul kitsch, în anumite cazuri, a fost înlocuit de termenul trash, care declară anumite feluri de kitsch ca fiind artă, inversând astfel conotația negativă.

• TIMARU, Maria Agata Doina, Non-valorile artei muzicale. O fenomenologie (anti)estetică a kitsch-ului, teză de doctorat, Academia de Muzică „G. Dima” Cluj-Napoca, 2001

• Materiale media legate de Kitsch la Wikimedia Commons
• Romanian Kitsch Museum
• Museum of Bad Art
• World Of Kitsch
• Kitsch or Not? Arhivat în 13 iulie 2011, la Wayback Machine.
• world wide kitsch Arhivat în 6 aprilie 2019, la Wayback Machine.
• Kitschul, un stil de viață, 29 aprilie 2009, Andreea Dogar, Evenimentul zilei
• Bulldog cu full de dame Arhivat în 11 iulie 2012, la Wayback Machine., 1 noiembrie 2006, Revista Magazin
• Muzeul kitsch-ului din Petrila, 31 august 2004, Evenimentul zilei
• Fenomenul kitsch, intre estetic si religios, 28 ianuarie 2008, Lector Dr. Mihaela Palade, CrestinOrtodox.ro