Karl Barth

Karl Barth
Date personale
Născut	10 mai 1886[9][10][11][12][13] Basel, Cantonul Basel-Oraș, Elveția[14][15]
Decedat	10 decembrie 1968 (82 de ani)[9][10][13][12][16] Basel, Cantonul Basel-Oraș, Elveția[17]
Înmormântat	Friedhof am Hörnli mit Krematorium[*][[Friedhof am Hörnli mit Krematorium (cemetery in Riehen in the canton of Basel-Stadt, Switzerland)|​]][18]
Părinți	Fritz Barth[*][[Fritz Barth (Swiss church historian and theologian (1856-1912))|​]]
Frați și surori	Peter Barth[*][[Peter Barth ((1888-1940))|​]] Heinrich Barth[*]​
Căsătorit cu	Nelly Barth[*][[Nelly Barth |​]]
Număr de copii	5
Cetățenie	Elveția
Religie	protestantism[19] Biserica Reformată[20]
Ocupație	teolog[*]​ cadru didactic universitar[*]​ pastor scriitor
Locul desfășurării activității	Berna[21] Berlin[21] Tübingen[21] Marburg[21] Basel[21]
Limbi vorbite	limba germană[22][23]
Activitate
Alma mater	Universitatea Georg-August din Göttingen
Organizație	Universitatea Bonn Universitatea din Münster Universitatea Georg-August din Göttingen Universitatea din Basel Duke University
Influențat de	Anselm de Canterbury[1], Jean Calvin[1], Friedrich Schleiermacher[1], Søren Kierkegaard[1], Adolf von Harnack[*]​[1], Christoph Blumhardt[*][[Christoph Blumhardt (German theologian (1842-1919))|​]][2], Georg Wilhelm Friedrich Hegel
Partid politic	Partidul Social Democrat al Germaniei[3], Partidul Social-Democrat din Elveția[*]​[3]
Rude	Theodor Barth[*][[Theodor Barth (pictor elvețian)|​]]
Premii	Sigmund-Freud-Preis für wissenschaftliche Prosa[*][[Sigmund-Freud-Preis für wissenschaftliche Prosa (German literary award)|​]] (1968)[4] Sonningprisen[*][[Sonningprisen (award)|​]] (1963) honorary doctorate of the University of Glasgow[*][[honorary doctorate of the University of Glasgow |​]] doctorat honoris causa de l'université de Strasbourg[*][[doctorat honoris causa de l'université de Strasbourg |​]] (1959)[5] honorary doctor of the University of St Andrews[*][[honorary doctor of the University of St Andrews |​]] Ehrendoktor der Universität Genf[*][[Ehrendoktor der Universität Genf |​]] Honorary doctor of the University of Oxford[*][[Honorary doctor of the University of Oxford |​]] honorary doctor of the University of Edinburgh[*][[honorary doctor of the University of Edinburgh |​]] Membru al Academiei Americane de Arte și Științe[*]​ honorary doctor of the University of Utrecht[*][[honorary doctor of the University of Utrecht (honorary Doctor of Science degree from the University of Utrecht)|​]] Ehrendoktor der Westfälischen Wilhelms-Universität Münster[*][[Ehrendoktor der Westfälischen Wilhelms-Universität Münster |​]] honorary doctor of the University of Chicago[*][[honorary doctor of the University of Chicago |​]] doctorat honoris causa de l'université de Paris[*][[doctorat honoris causa de l'université de Paris |​]] (1963)[6][7]
Profesor pentru	Ernst Kähler[*]​, Jacques de Senarclens[*][[Jacques de Senarclens (Swiss theologian, pastor, publisher and professor (1914-1971))|​]][8]
Modifică date / text

Karl Barth (n. 10 mai 1886, Basel, Cantonul Basel-Oraș, Elveția – d. 10 decembrie 1968, Basel, Cantonul Basel-Oraș, Elveția) este considerat^{[necesită citare]} cel mai influent teolog creștin reformat de la Calvin încoace. Papa Pius al XII-lea l-a descris ca fiind cel mai important teolog de la Toma d'Aquino. A fost pastor și unul dintre gânditorii de frunte ai mișcării neo-ortodoxe.

Născut la Basel, în Elveția, și-a petrecut anii copilăriei în Berna. Din 1911 până în 1921 a slujit ca pastor reformat în satul Safenwil din cantonul Aargau. Mai târziu a devenit profesor de teologie în Bonn, Germania. A fost nevoit să părăsească Germania în 1935, după ce a refuzat să jure loialitate lui Adolf Hitler. Barth a plecat înapoi în Elveția și a devenit profesor la Basel.

Barth a fost educat în liberalismul protestant german de profesori ca Wilhelm Hermann, dar a reacționat împotriva acestei teologii cam în timpul Primului Război Mondial. Reacția sa a fost influențată de mai mulți factori, cum ar fi dedicarea sa față de mișcarea creștin-socialistă germană și elvețiană având în centru personalități ca Hermann Kutter, influența mișcării realismului biblic din care făcea parte Christoph Blunhardt și impactul filozofiei sceptice a lui Franz Overbeck. Cel mai important factor, însă, a fost reacția sa la sprijinul acordat de profesorii săi liberali țelurilor de război ale Germaniei. Barth credea că profesorii săi fuseseră induși în eroare de o teologie care îl lega prea stâns pe Dumnezeu de cele mai sublime, profunde expresii și experiențe ale oamenilor civilizați, până la a crede în sprijin divin pentru o politică de război despre care credeau ei că se duce în sprijinul acelei civilizații, a cărei experiențe inițială părea să le fi stârnit dragostea și devotamentul.

În comentariul său la Epistola către romani (mai ales în a doua ediție din 1922, mult rescrisă) Barth susține că Dumnezeul care este revelat în crucea lui Isus provoacă și răstoarnă orice încercare de a-l alia pe Dumnezeu cu civilizații, realizări sau posesiuni omenești. Cei mai mulți teologi cred că acesta este cel mai important tratat teologic de la Despre religie (1831) a lui Friedrich Schleiermacher (1768-1834).

În deceniul ce a urmat primului război mondial, Barth s-a alăturat unui număr de alți teologi, având de fapt concepții extrem de variate, dar care cu toții reacționaseră împotriva liberalismului profesorilor lor, într-o mișcare cunoscută ca Teologia dialectică (Dialektische Theologie). Alți membri ai acestei mișcări au fost Rudolf Bultmann, Eduard Thurnseyen, Emil Brunner și Friedrich Gogarten.

În 1934, pe când Biserica Protestantă se supusese celui de-al Treilea Reich, Barth a devenit principalul autor al Declarației de la Barmen (Barmer Erklärung), ce respingea influența nazismului asupra creștinismului german, argumentând că supunerea Bisericii față de Dumnezeul lui Isus Cristos ar trebui să îi dea imboldul de a rezista altor „domni”, cum ar fi Führer-ul german, Adolf Hitler. Acesta a fost unul din documentele fondatoare ale Bisericii Mărturisitoare, iar Barth a fost ales în consiliul ei de conducere, Bruderrat-ul.

Barth a fost forțat să își dea demisia din funcția de profesor la Universitatea din Bonn, din cauza refuzului său de a jura loialitate lui Hitler și s-a întors în Elveția natală, unde a ocupat o catedră de Teologie sistematică la Universitatea din Basel. În cursul numirii sale, i s-a cerut să răspundă la o întrebare de rutină, ce li se pune tuturor funcționarilor publici elvețieni, și anume dacă susține sau nu apărarea națională. Răspunsul său a fost: „Da, mai ales la granița de nord!”

În 1938 i-a scris o scrisoare lui Josef Hromádka, un coleg de-al său ceh, în care declara că soldații care luptă împotriva Celui de-al Treilea Reich slujesc o cauză creștină.

• Epistola către romani (Der Römerbrief)
• Dogmatică bisericească (Kirchliche Dogmatik)—13 volume
• Predicarea de-a lungul anului creștin
• Dumnezeu aici și acum
• Teologia evanghelică. O introducere
• "Biserică și Stat"