G. A. Henty

G. A. Henty
Date personale
Născut	8 decembrie 1832[1][2][3][4][5] Cambridge, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei
Decedat	16 noiembrie 1902 (69 de ani)[1][2][3][4][5] Weymouth, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei
Înmormântat	Brompton Cemetery[*][[Brompton Cemetery (cemetery near Earl's Court in South West London, England, UK)|​]][6]
Cetățenie	Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei
Ocupație	corespondent de război[*]​ scriitor scriitor de literatură pentru copii[*]​
Limbi vorbite	limba engleză[7][8]
Activitate
Studii	Westminster School[*][[Westminster School (public school in Westminster, London, England)|​]] Gonville and Caius College[*][[Gonville and Caius College (college of the University of Cambridge)|​]]
Limbi	limba engleză
Modifică date / text

George Alfred Henty (n. 8 decembrie 1832, Cambridge, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. 16 noiembrie 1902, Weymouth, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei) a fost un romancier și corespondent de război englez.^[9][10] El este cel mai bine cunoscut pentru operele sale de ficțiune de aventură și ficțiune istorică, inclusiv Dragonul și corbul (The Dragon & The Raven, 1886), For The Temple (1888), Sub domnia terorii (In the Reign of Terror, 1888), Under Drake's Flag (1883), Cu Lee în Virginia (With Lee in Virginia, 1890) și Pentru cauza libertății (In Freedom's Cause, 1885).

G. A. Henty s-a născut în Trumpington^⁠(d), lângă Cambridge, dar și-a petrecut o parte din copilărie în Canterbury.^[11] A fost un copil bolnăvicios care trebuia să petreacă perioade lungi de timp în pat.^{[note 1]} În timpul bolilor sale frecvente, a devenit un cititor pasionat și a dezvoltat o gamă largă de interese pe care le-a păstrat ca adult. A studiat la Școala Westminster, Londra, la paisprezece ani,^[12]:2 iar mai târziu la Colegiul Gonville și Caius din Cambridge, unde a fost un sportiv pasionat.

A părăsit universitatea devreme, fără a obține o diplomă, pentru a lucra ca voluntar al Comisariatului Spitalului (Armatei) în cadrul Departamentului de Furnizori, atunci când a izbucnit Războiul Crimeii. A fost trimis în Crimeea unde a asistat la condițiile îngrozitoare în care soldatul britanic a trebuit să lupte. Scrisorile lui acasă erau pline de descrieri vii a ceea ce a văzut. Tatăl său a fost impresionat de scrisorile sale și le-a trimis la ziarul Morning Advertiser^⁠(d), care le-a tipărit. Acest succes inițial în scriere a fost un factor în decizia ulterioară a lui Henty de a accepta oferta de a deveni corespondent special, numele timpuriu al jurnaliștilor acum mai cunoscuți sub numele de corespondenți de război.

Cu puțin timp înainte de a demisiona din armată cu gradul de căpitan în 1859, s-a căsătorit cu Elizabeth Finucane. Cuplul a avut patru copii. Elizabeth a murit în 1865 după o lungă boală și la scurt timp după moartea ei, Henty a început să scrie articole pentru ziarul Standard. În 1866, ziarul l-a trimis ca un corespondent special pentru a relata despre războiul austro-italian, unde l-a întâlnit pe Giuseppe Garibaldi. El a continuat să descrie expediția punitivă britanică din 1868 în Abisinia, războiul franco-prusac, războiul Așanti, rebeliunea carlistă din Spania și războiul turco-sârb.^[13] De asemenea, a asistat la deschiderea Canalului Suez și a călătorit în Palestina, Rusia și India.

Henty a fost un susținător puternic al Imperiului Britanic toată viața; potrivit criticului literar Kathryn Castle: „Henty... a exemplificat etosul [Imperiului Britanic] și l-a glorificat în succesele sale”.^[14] Ideile lui Henty despre politică au fost influențate de scriitori precum Sir Charles Dilke și Thomas Carlyle.^[13]

Henty a povestit odată într-un interviu cum abilitățile sale de a povesti s-au bazat pe poveștile spuse copiilor săi după cină. A scris prima sa carte pentru copii, Out on the Pampas în 1868, numind personajele principale ale cărții după copiii săi. Cartea a fost publicată de Griffith and Farran în noiembrie 1870. Deși cele mai multe dintre cele 122 de cărți pe care le-a scris au fost pentru copii și au fost publicate de Blackie and Son^⁠(d) din Londra, el a scris și romane pentru adulți, non-ficțiune, cum ar fi The March to Magdala și Those Other Animals, povestiri ca The Boy's Own Paper^⁠(d) și a editat Union Jack, o revistă săptămânală pentru băieți.

Henty a fost „cel mai popular autor pentru băieți din perioada sa”.^[15] Blackie, care i-a publicat ficțiunea pentru copii în Marea Britanie, și W. G. Blackie au estimat în februarie 1952 că tipăresc pe an aproximativ 150.000 de cărți ale lui Henty, la apogeul popularității sale,^{[note 2] [16]} și au declarat că din înregistrările lor reiese că au tipărit peste trei milioane și jumătate de cărți scrise de Henty. Blackie a mai estimat că, având în vedere SUA și alte ediții autorizate și piratate de peste mări, nu este imposibil un total de 25 de milioane de cărți ale lui Henty.^[15] Guy Arnold^⁠(d) remarcă această estimare și de asemenea a adăugat că au mai apărut alte ediții de când a fost făcută această estimare.^[17]

Romanele lui pentru copii se învârteau de obicei în jurul unui băiat sau tânăr care trăiește în vremuri tulburi. Acestea au variat de la Războaiele punice la conflicte mai recente, cum ar fi Războaiele Napoleoniene sau Războiul Civil American. Eroii lui Henty – care au inclus ocazional domnișoare – sunt în mod uniform inteligenți, curajoși, cinstiți și plini de resurse, cu multă „stăpânire”, dar sunt și modești.^[18] Aceste teme au făcut ca romanele lui Henty să fie populare astăzi printre mulți creștini conservatori și elevi de acasă.^[17]

Henty își pregătea, de obicei, romanele comandând din biblioteci mai multe cărți despre subiectul / perioada despre care scria și le consulta înainte de a începe să scrie.^[18] Unele dintre cărțile sale au fost scrise despre evenimente (cum ar fi Războiul Crimeei) la care el a fost martor; prin urmare, aceste cărți sunt scrise cu mai multe detalii, deoarece Henty s-a inspirat din experiențele sale directe despre oameni, locuri și evenimente.^[18]

La 16 noiembrie 1902, Henty a murit la bordul iahtului său în portul Weymouth, Dorset, lăsând neterminat ultimul său roman, By Conduct and Courage, care a fost finalizat de fiul său, căpitanul C. G. Henty.^[17]

Henty este înmormântat în cimitirul Brompton, Londra.^[19]

Popularitatea comercială a lui Henty i-a încurajat pe alți scriitori să încerce să scrie povești de aventuri juvenile în stilul său; „Herbert Strang^⁠(d)”, Henry Everett McNeil^⁠(d), Percy F. Westerman^⁠(d) și căpitanul Frederick Sadleir Brereton^⁠(d) au scris romane în „tradiția Henty”, încorporând adesea teme contemporane precum aviația și lupte din Primul Război Mondial.^[20] În anii 1930, totuși, interesul pentru opera lui Henty era în scădere în Marea Britanie și, astfel, puțini scriitori pentru copii au privit opera sa ca un model.^[21]

Henty a scris 122 de lucrări de ficțiune istorică.^[22] În acest total sunt incluse mai multe povestiri publicate sub formă de carte, povestirile fiind preluate din romane mai lungi publicate anterior. Datele prezentate mai jos sunt cele tipărite la subsolul paginii de titlu a primelor ediții din Regatul Unit. Este o concepție greșită comună că edițiile americane au fost publicate înaintea celor din Marea Britanie. Toate titlurile, exceptând unul, au fost publicate în Marea Britanie înaintea celor din America.

Explicația simplă pentru această eroare de judecată este că Sons of New York a lui Charles Scribner și-a datat primele ediții Henty pentru anul curent. Primele ediții din Marea Britanie publicate de Blackie au fost întotdeauna datate pentru anul următor, pentru a le face să arate proaspete de Crăciun. Singurul titlu publicat sub formă de carte în America înainte de Regatul Unit a fost In the Hands of the Cave-Dwellers datat 1900 și publicat de Harper din New York. Acest titlu a fost publicat sub formă de carte în Marea Britanie în 1903, deși povestea în sine a fost deja publicată în Anglia înainte de prima ediție americană, în The Boy's Own Annual.

Despre o carte publicată în 1884 în „Fireside Henty Series” numită Forest and Frontier s-a descoperit că a fost scrisă de fapt de Thomas M. Newson.^[23]

La sfârșitul anilor 1990, o serie de edituri americane, cum ar fi Polyglot Press (Philadelphia, PA), PrestonSpeed și Lost Classics Book Company, au început să retipărească cărțile lui Henty și să susțină utilizarea lor pentru educatorii conservatori.^[24] Retipăriri ale tuturor lucrărilor lui Henty sunt disponibile de la editurile moderne britanice și americane. Un astfel de editor și cel mai mare susținător modern al lui Henty este savantul american (biochimist), editorul de programe de școală la domiciliu și senator al statului Oregon Arthur B. Robinson^⁠(d), care promovează utilizarea cărților lui Henty ca supliment la curriculumul său de auto-predare.^[25]

Părerile lui Henty au fost controversate; unii scriitori au acuzat romanele lui Henty că sunt în mod agresive și naționaliste și reacționare în cărți precum True to the Old Flag (1885), care prezintă un protagonist loialist care luptă în Războiul de Independență american,^[26] Sub domnia terorii (1888) și No Surrender! A Tale of the Rising in La Vendée (1900) care sunt puternic ostile Revoluției Franceze.^[27][18]

Romanul lui Henty With Lee in Virginia are un protagonist care luptă de partea Confederației împotriva Uniunii.^[28]

Popularitatea lui Henty în rândul elevilor de acasă nu este lipsită de controverse.^[29] Citând din capitolul din By Sheer Pluck intitulat „The Negro Character” prezentatorul de televiziune și comentatorul politic american Rachel Maddow^⁠(d) a numit scrierile lui Henty „spectaculos de rasiste”.^[30][31][32] Carpenter și Pritchard notează că, deși „opera lui Henty este într-adevăr plină de stereotipuri rasiale (și de clasă)”, el a creat uneori personaje simpatice ale minorităților etnice, cum ar fi servitorul indian care se căsătorește cu o femeie albă în With Clive in India și subliniază că Henty admira Imperiul Turc. Unii chiar îl acuză pe Henty că îi disprețuiește total pe negrii, iar acest lucru este exprimat în romane precum By Sheer Pluck: A Tale of the Ashanti War și A Roving Commission, or, Through the Black Insurrection at Hayti.^[18] Kathryne S. McDorman afirmă că lui Henty nu-i plăceau negrii și, de asemenea, în ficțiunea sa, „ burii și evreii erau considerați la fel de mizerabili”.^[13]

În By Sheer Pluck: A Tale of the Ashanti War, domnul Goodenough, un entomolog îi spune eroului: „Ei [negrii] sunt la fel ca [niște] copiii... Ei râd sau se ceartă mereu. Sunt buni și pasionați, indolenți, dar vor munci din greu o vreme; isteți până la un anumit punct, foarte proști mai departe. Inteligența unui negru obișnuit este aproximativ egală cu cea a unui copil european de zece ani... Sunt vorbitori fluenți, dar ideile lor sunt împrumutate. Sunt absolut fără originalitate, absolut fără putere inventivă. Trăind printre oameni albi, facultățile lor imitative le permit să atingă o cantitate considerabilă de civilizație. Lăsați singuri în voia lor, ei retrogradează într-o stare puțin peste sălbăticia lor nativă.”

În prefața romanului său A Roving Commission (1900), Henty susține că „condiția negrilor din Haiti a scăzut la nivelul triburilor sălbatice africane” și argumentează „cu excepția cazului în care o națiune albă puternică va ocupa insula ca să aplice legea și să conducă” această situație nu se va schimba.^[33] În romanul Facing Death: A Tale of the Coal Mines, Henty se confruntă cu grevele și îl pune pe eroul clasei muncitoare din roman, Jack Simpson, să înăbușească o grevă în rândul minerilor din minele de cărbune.

O recenzie a lui Deirdre H. McMahon în Studies of the Novel din 2010 se referă la romanele sale ca fiind jingitoare și rasiste și afirmă că în deceniul precedent „Numeroase recenzii din reviste și site-uri web creștine de dreapta și conservatoare aplaudă textele lui Henty ca lecturi model și cadouri pentru copii, în special băieți. Aceste recenzii ignoră adesea rasismul lui Henty, împărțind versiunea lui despre imperiu ca fiind înviorător de eroică și patriotică.”^[34]

În 1888, în cartea Captain Bayley's Heir (Moștenitorul căpitanului Bayley), The Times a scris că personajul lui Henty din With Lee in Virginia, „demonstrându-și cu curaj simpatia față de sclavii stăpânilor brutali” scapă prin „devotamentul unui servitor negru și al unui sclav fugar pe care el îl ajutase”. Recenzia a recomandat cartea.^[35] Ceea ce mulți oameni probabil că uită sau ignoră este că Henty a fost un om al vremurilor sale. Avea opinii uimitor de progresiste pentru cineva de la sfârșitul anilor 1800.

Există un exemplu cunoscut al unui titlu de carte a lui Henty care a fost filmat, împreună cu unsprezece producții de teatru audio de Heirloom Audio^[37] în seria lor „The Extraordinary Adventures of G A Henty”: Under Drake's Flag,^[38] With Lee în Virginia,^[39] Sub domnia terorii, The Cat of Bubastes, Beric the Briton, The Dragon and the Raven, Wulf the Saxon, Captain Bayley's Heir In Freedom's Cause, St. Bartholomew's Eve și For the Temple.^[40] Producțiile Heirloom Audio au avut câțiva actori cunoscuți, inclusiv câștigătoarea Globului de Aur Joanne Froggatt^⁠(d) din Downton Abbey și Billy Boyd^⁠(d) din Stăpânul Inelelor.^[41]

Heirloom Audio a fost fondată de omul de afaceri din Illinois, Bill Heid, care a spus despre Henty: „Te duce în locuri care au o mare semnificație istorică. Este ficțiune istorică, dar există foarte puțină ficțiune”. Heid a spus despre personajele portretizate în cărțile lui Henty și în producțiile Heirloom Audio: „Cine este un erou adevărat? Jay Cutler sau Aaron Rodgers sau Francis Drake? Cine a avut curajul, credința în suveranitatea lui Dumnezeu? ... A fost o vreme în țara noastră în care chiar aveam vise mari, credeam că putem face lucruri mari. Dintr-un motiv oarecare, nu mai vorbim așa, ne asumăm altfel de riscuri."^[41]

Heid a adăugat că prea des, în școli, „istoria devine un fel de depozit de informații, băieți morți și date”. Dar cu Henty, "Istoria nu este plictisitoare. Este uimitoare. William Wallace a fost o persoană reală, a avut propriile lupte reale. Avea speranțe și vise și ambiții, lupte ca oricine altcineva, cu îndoieli și defecte."^[41]

Film

A Final Reckoning^⁠(d) (1929), american, alb și negru: serial/24 role

Regizat de Ray Taylor. Are loc în Australia colonială.^[42] Filmul este considerat a fi pierdut.^[43]

Distribuție: Frank Clark^⁠(d) [Jim Whitney], Newton House, Louise Lorraine^⁠(d), Jay Wilsey^⁠(d), Edmund Cobb^⁠(d).producție Universal Pictures Corporation; distribuit de Universal Pictures Corporation.Scenariu de Basil Dickey^⁠(d) și George Morgan^⁠(d), după un roman de George Alfred Henty.Cinematografie de Frank Redman.

Douăsprezece episoade (două role fiecare): „A Treacherous Friend”, lansat pe 15 aprilie 1929. Format standard de 35 mm 1,37:1. Website-ul IMDb afișează data lansării primului episod ca 15 aprilie 1928.^[44]

Producții de teatru audio

• Under Drake's Flag^[45] (2013), Heirloom Audio Productions
• In Freedom's Cause^[46] (2014), Heirloom Audio Productions
• With Lee in Virginia,^[47] Heirloom Audio Productions
• In the Reign of Terror,^[48] Heirloom Audio Productions
• The Cat of Bubastes,^[49] Heirloom Audio Productions
• Beric the Briton,^[50] Heirloom Audio Productions
• The Dragon and the Raven,^[51] Heirloom Audio Productions
• Captain Bayley's Heir,^[40] Heirloom Audio Productions
• Wulf the Saxon,^[40] Heirloom Audio Productions

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de G. A. Henty

• Lucrări de G. A. Henty la Proiectul Gutenberg
• Lucrări de G. A. Henty la Faded Page (Canada)
• Opere de sau despre G. A. Henty la Internet Archive
• Lucrări de G. A. Henty la LibriVox (cărți audio aflate în domeniul public)
• Website of the Henty Society Arhivat în 6 iunie 2023, la Wayback Machine.
• „G A Henty at the NZETC & Maori and Settler”. NZ Electronic Text Centre. 2023. 
• Works by and about G. A. Henty at Michigan Digitization Project^⁠(d)
• Works about G. A. Henty at BallantyneTheBrave.com
• Alternative article containing additional information
• G.A. Henty Collection Arhivat în 6 februarie 2020, la Wayback Machine. at the University of South Florida
• Writing style Arhivat în 24 septembrie 2020, la Wayback Machine.
• G. A. Henty la Library of Congress Authorities, cu 223 înregistrări de catalog