Gustav Weigand
| Gustav Weigand | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | [1][2]  Duisburg, Regatul Prusiei[3] | ||
| Decedat | (70 de ani)[3][2][1] Belgershain, Imperiul German[3] | ||
| Cetățenie |  Germania | ||
| Ocupație | lingvist cadru didactic universitar[*] | ||
| Locul desfășurării activității | Leipzig | ||
| Limbi vorbite | limba germană[4][5][6] limba bulgară[4] | ||
| Activitate | |||
| Alma mater | Universitatea Leipzig | ||
| Organizație | Universitatea Leipzig | ||
| Profesor pentru | Stoian Romanski[*] | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Gustav Weigand (n. , Duisburg, Regatul Prusiei – d. , Belgershain, Imperiul German) a fost un filolog german.
În anul 1893 a înființat, la Universitatea din Leipzig, Institutul pentru Studiul Limbii Române,[7] care a fost, până la izbucnirea Primului Război Mondial, cel mai important centru științific din străinătate pentru studiul limbii române. Weigand a fost și primul lingvist care a cercetat, la fața locului, dialectele și graiurile limbii române, călătorind, în anii 1887 și 1909, în toate ținuturile locuite de români. El a impus în anul 1895 în lumea științifică folosirea denumirii de aromân, care a înlocuit-o pe cea limitativă de macedonean.[8]
În anul 1892 a fost ales membru de onoare din străinatate al Academiei Române.[9]
Lucrările lui Gustav Weigand
[modificare | modificare sursă]- 1888: Die Sprache der Olympo-Walachen nebst einer Einleitung über Land und Leute ("Limba olimpo-valahilor, cu un preambul al țării și al locuitorilor ei"). Leipzig.
- 1892: Vlacho-Meglen. Eine ethnographisch-philologische Untersuchung („Vlaho-meglenit. O cercetare etnografică și filologică”). Leipzig.
- 1894/95: Die Aromunen. Ethnographisch-philologisch-historische Untersuchungen über das Volk der sogenannten Makedo-Romanen oder Zinzaren („Aromânii. Cercetare etnografică, filologică și istorică despre populația care-și zice macedo-romani sau țințari”). Leipzig.
- 1909: Linguistischer Atlas des dacorumänischen Sprachgebiets („Atlasul lingvistic al teritoriului dacoromân”). Leipzig.[10]
- 1913: Albanesische Grammatik im südgegischen Dialekt („Gramatica albaneză prin intermediul dialectului gheg de miazăzi”). Leipzig.
- 1913: Bǎlgarsko-Němski rěčnik („Conversația bulgaro-nemțească”). Leipzig.
- 1924: Weigand, Gustav, Ethnographie von Makedonien („Etnografia Macedoniei”). Leipzig.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Gustav Weigand, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c Вейганд Густав, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ a b CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ STIRI CULTURALE, Deutsche Welle, 29. septembrie 2005
- ^ Tiberiu N. Olariu (), „Mulți Ani să trăiască!”, Ziarul Lumina, accesat în
- ^ „Academia Română - membri de onoare din străinatate”, Academiaromana.ro, accesat în
- ^ Știința varietății lingvistive diatopice în sprijinul unității naționale, Diacronia, 2018
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Bahner, Werner: Gustav Weigand, Bedeutende Gelehrte in Leipzig I. Leipzig, 1965.
- Kahl, Thede: Gustav Weigand în Grecia. Despre greutatea unei percepții în lumea greacă. Istoria aromânilor. București, 2006 (Tritonic), pp. 77-94.
- Popa, Mircea: Gustav Weigand in Rumänien. 100 Jahre Rumänistik an der Universität Leipzig. Volumul editat de Bochmann, Klaus și Krause, Sabine (Aus der Südosteuropa-Forschung 3). München, 1996.
- Schaller, Helmut Wilhelm: Gustav Weigand - Sein Beitrag zur Balkanphilologie und zur Bulgaristik. München, 1992.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
- de Gustav Weigand. Zum 75. Todestag am 8. Juli 2005, Profesorul german Klaus Bochmann despre Gustav Weigand
