Grădina Botanică din Iași

Grădina Botanică din Iași
Poziția	Iași România
Coordonate	47°11′14″N 27°33′24″E ({{PAGENAME}}) / 47.18715°N 27.556558°E
Înființare	1856
Modifică date / text

Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași este cea mai veche grădină botanică din România.

Prima grădină botanică, înființată în 1856 de Anastasie Fătu la Râpa Galbenă, a existat până la moartea creatorului ei, în 1886, când terenul a fost vândut de către urmașii lui. O stradă situată aici perpetueză memoria lui Anastasie Fătu.

În 1873, Societatea de Medici și Naturaliști din Iași înființează o a doua grădină botanică, în apropiere de cea veche. Sarcina de organizare a acesteia revine lui Dimitrie Brândză, iar majoritatea plantelor au fost donate de către Anastasie Fătu. Unele dintre plantele cultivate atunci mai există și astăzi, în curtea Muzeului de Istorie Naturală.

În 1870, Universitatea „Al.I. Cuza” hotărăște să construiască ea însăși o grădină botanică, în spațiul actual al Institutului de Medicină și Farmacie, care este extinsă în 1876. Dar, pentru că nici acum aceasta nu corespundea standardelor de învățământ, se planifică crearea uneia în spatele Palatului Culturii, care însă nu este finalizată din lipsă de fonduri, iar ulterior din pricina Primului Război Mondial.

Astfel, în 1921, profesorul Alexandru Popovici înființează o grădină botanică nouă în spatele clădirii Universității noi, unde construiește și mici sere, folosite pentru creșterea plantelor tropicale. Această locație se păstrează pentru mai bine de 40 de ani, până în 1963. În acest an se hotărăște mutarea grădinii în spațiul actual, pe Dealul Copoului, sub supravegherea profesorului Emilian Țopa, pentru ca aceasta să satisfacă cerințele de învățământ.

În anul 1973, directoratul instituției a fost preluat, neremunerat, de botanistul ieșean Mandache Leocov:  "Mi-au spus că au nevoie de mine un an, un an și jumătate. Eram îndrăgostit de plante, făcusem doctoratul în botanică agricolă. Un an s-a transformat în 17 ani. Grădina avea atunci 43 de hectare, am lăsat-o cu 105 hectare. Cu excepția unei suprafețe de șase hectare, toate terenurile pe care le-am preluat erau neproductive, aride. Marea majoritate erau așa de degradate că le-a abandonat Gostat-ul. Am făcut împrejmuirea, extinderea rețelei de ape, de drumuri, am stins ravenele, am făcut lacurile, centrele gospodărești. [...] Vreo patru ani de zile am organizat serele grădinii botanice. O parte din serele de arbori tropicali sunt tot din vremea mea. Expoziția de crizanteme tot eu am început-o", își amintește Leocov.^[1] Acesta a publicat, în 1988, altături de Emilian Țopa, Ion Sârbu, Ionel Lupu, Rodica Rugină și Corneliu Tăbăcaru, lucrarea de referință Ghidul Grădinii Botanice ^[2], lărgind în același timp sfera de relații a instituției universitare cu alte grădini botanice din lume.^[1]

Astăzi, Grădina Botanică din Iași acoperă o suprafață de aproximativ 100 de hectare, fiind una din cele mai mari din Europa.

Activitatea științifică a grădinii botanice se desfășoară în 10 secții și 2 laboratoare.^[3]

Are o suprafață de 5 hectare, pe care se cultivă aproximativ 2000 de specii de plante, aranjate pe încrengături, ramuri, ordine și familii, conform înrudirilor naturale. Sectorul Sistematic se adresează în special elevilor și studenților, care au astfel un material biologic viu, cu ajutorul căruia pot înțelege mai bine unitatea și diversitatea lumii vii.

Este format din 12 sere, fiecare ocupându-se de un anumit aspect din flora și vegetația lumii: plante mediteraneene, tropicale, subtropicale (colecții de cactuși), flori ornamentale (36 soiuri de azalee și 469 soiuri de crizanteme).

Expozițiile organizate în sere în lunile februarie (azalee) și octombrie (crizanteme) atrag un număr mare de vizitatori și sunt celebre la nivel național.

Este cel mai întins din grădina botanică, având o suprafață de 25 ha. În crearea acestuia s-a urmărit redarea etajelor de vegetație existente în România pe verticală și caracteristicile (din punct de vedere al florei și vegetației) fiecărei provincii a țării pe orizontală. Acest lucru a fost posibil datorită formelor de relief existente în acest loc. Totodată, s-a încercat introducerea speciilor specifice României care sunt amenințate cu dispariția sau rare și păstrarea unei game variate de taxoni din flora țării.

Sectorul dendrologic a luat ființă sub îndrumarea botaniștilor Mandache Leocov și Ionel Lupu, într-o perioadă în care instituția universitară ieșeană gestiona un teren în mare parte viran: "avea un aspect de ... maidan. Erau vreo doua mii de lacasuri individuale de tragere, folosite de unitatile militare din Iasi. A fost nevoie de multa munca, dar Universitatea a trimis un buldozer sa niveleze terenul ... In mijlocul sectorului dendrologic a existat o ferma zootehnica, iar in extremitatea sudica, bucati de pamint ars aminteau de o veche fabrica de caramida", își amintește Lupu. ^[4] Acesta a gestionat numeroase plantații noi de tei, carpen, fag, stejar, plop tremurator si paltin, originare de pe dealul Repedea, de la Poieni, din Codrii Pașcanilor, din comuna Sirețel, dar si folosind seminte de arbori exotici furnizate de cele peste 500 de gradini botanice din lume cu care instituția ieșeană a colaborat. ^[4]

În acest sector se află două izvoare de apă minerală: izvorul nr. 3, Amfiteatru, și izvorul nr. 5, Ruina.

Printre plantele aflate aici se numără plopi, salcâmi și stejari și o colecție de liliac.

Rozariul grădinii conține peste 600 de soiuri de trandafiri, răspândite pe o suprafață de 1,7 hectare. Datorită numărului mare de soiuri nobile, precum trandafirii remontanți (Frau Karl Druschki etc.), hibrizii Thea (La France 1867, White Christmas, Matterhorn, Mount Shasta, J.F.Kennedy, Mme. Caroline Testout, Mary Maryweather, Diamond Jubilee, Peer Gynt, Caprice, Sutter's Gold, Kardinal, Crimson Glory, Erotika, Ernest H. Morse, Eminence, Mainzer Fastnacht etc.), dar și soiuri de trandafiri pitici, semiurcători și urcători colecția prezentă aici este unică în România a fost recunoscută de către The World Federation of Rose Societies^[5].

În colecție sunt incluse și soiuri de trandafiri create în România: Luchian, Foc de Tabără și Rosa bunda.

În grădină au fost expuse, în diferite locuri, busturile celor care au contribuit la înființarea ei și ale directorilor decedați:^[6]

• Anastasie Fătu (1816-1885). Bust turnat în bronz, opera sculptorului ieșean Iftimie Bârleanu (1981).
• Emilian Țopa (1900-1987). Bust turnat în bronz, sculptor Iftimie Bârleanu (1986).
• Constantin Papp (1896-1972). Bust în bronz, sculptor Ovidiu Ciubotariu (1992).
• Constantin Burduja (1906-1983). Bust în bronz, sculptor Dimitrie Căileanu (1988).

Pe aleea care duce din Parcul Expoziției în Grădina Botanică, sunt expuse busturile botaniștilor:

• Constantin Petrescu (1879-1936). Bust în bronz, opera sculptorului Gabriela Manole-Adoc (1992).
• Alexandru Popovici (1866-1941). Bust în bronz, opera sculptorului Mugurel Vrânceanu (1992)

Banca Naționala a României a pus în vânzare, în scop numismatic, prin ghișeele sucursalelor Cluj, Iași, Timiș și București, un set de monetărie dedicat aniversarii a 150 de ani de la înființarea Grădinii Botanice din Iași. Setul de monetărie conține monedele aflate în circulație, atât din vechea emisiune, cât și din cea nouă, respectiv monedele cu valorile nominale de 1 leu, 100 lei, 500 lei, 1.000 lei, 5.000 lei, 1 ban, 5 bani, 10 bani și 50 bani.

Setul de monetărie mai are și o medalie din argint, având titlul de 800/1000, greutatea de 15,5 grame și diametrul de 28 milimetri. Pe aversul medaliei, sunt reprezentate sera-turn a Grădinii Botanice din Iași, în centru, un palmier dedesubtul acesteia, iar deasupra, stema instituției aniversate. La exterior, este inscripționat textul Grădina botanică „Anastasie Fătu” Iași. Reversul prezintă, în centru, un grup de flori de gențiană, iar, la exterior, textul „150 ani de la înființare” și anii aniversari, 1856 și 2006. Tirajul emisiunii este de o mie de exemplare, iar prețul (fără TVA) unui set este de 55 RON.

• 
  Intrarea
• 
  Rozariul
• 
  Arboricultură ornamentală în rozariu
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Grădina Botanică din Iași

• Filmare aeriană de deasupra grădinii botanice din Iași^{[nefuncțională]}
• Grădina Botanică Arhivat în 14 mai 2007, la Wayback Machine. prezentare detaliata
• Sit oficial
• Rozariul (Parcul Rozelor)
• Grădina botanică Iași Arhivat în 15 octombrie 2006, la Wayback Machine.
• Iași - Grădina Botanică Arhivat în 15 februarie 2008, la Wayback Machine.

v • d • m Muzee și case memoriale din județul Iași Complexul Muzeal Național „Moldova” Muzeul de Istorie a Moldovei  • Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”  • Muzeul de Artă  • Muzeul Etnografic al Moldovei Muzeul Unirii  • Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu”  • Muzeul Memorial „Poni - Cernătescu”  • Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza” din Ruginoasa  • Muzeul Sitului Arheologic Cucuteni  • Muzeul Viei și Vinului din Hârlău Muzeul Literaturii Române din Iași Bojdeuca lui Ion Creangă  • Casa Memorială „George Topârceanu”  • Casa Memorială „Mihai Codreanu”  • Casa Memorială „Mihail Sadoveanu”  • Casa Memorială „Nicolae Gane”  • Casa Memorială „Otilia Cazimir”  • Casa Memorială „Vasile Pogor”  • Casa Mitropolitului Dosoftei  • Muzeul „Mihai Eminescu”  • Colecția muzeală „Istoria teatrului românesc”  • Casa Memorială „Constantin Negruzzi” din Trifești  • Casa Memorială „Vasile Alecsandri” din Mircești Muzee și colecții muzeale din Iași Muzeul de Istorie Naturală  • Muzeul Municipal  • Muzeul Comunității Evreilor din Iași  • Muzeul Universității „Al. I. Cuza”  • Grădina Botanică „Anastasie Fătu” Colecția muzeală a Bisericii „Trei Ierarhi”  • Colecția muzeală a Mănăstirii Galata  • Colecția Mănăstirii Golia  • Colecția muzeală a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei Muzee din județul Iași Muzeul Etnografic al Agriculturii Moldovei din Miroslava  • Muzeul de Istorie a Orașului Hârlău  • Rezervația arheologică Cotnari Case memoriale dispărute Punctul Muzeal „Dimitrie Anghel”  • Casa memorială „Ilie Pintilie” Monumente istorice din municipiul Iași  • Clădiri istorice din municipiul Iași