Bainită
(1) - călire până la obținerea martensitei
(2) - revenire intermediară
(3) - răcire soldată cu obținerea bainitei
(4) - domeniul perlitei
(5) - domeniul bainitei
În metalurgie, bainita este constituent structural al oțelurilor, obținut prin transformarea austenitei.
Se deosebesc:
- bainită superioară: cu aspect acicular
- bainită inferioară: cu aspect granular.
Numele provine de la Edgar Bain, specialist american în metalurgie, care, împreună cu E. S. Davenport, l-a descris pentru prima dată. La răcirea unui oțel eutectoid cu 0,8% C, din domeniul austenitic sub temperatura eutectoidă se obțin trei modificări structurale și anume: structuri eutectoide: perlită, sorbită și troostită; structuri intermediare: bainite; martensită.
Structura intermediară bainitică este un produs bifazic: ferită suprasaturată cu carbon, cu precipitări de carburi.[1] Transformările izoterme pentru structuri intermediare de bainite se utilizează în practica industrială la fabricarea sculelor.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Alexandru Domșa, Șerban Domșa, Materiale metalice în construcția de mașini și instalații. Vol. I. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p. 62
 | Acest articol din domeniul tehnologiei este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |