Boarul

Boarul
Harta constelației Boarul (click pentru a mări)
Denumire
Nume latin	Bootes
Genitiv	Bootis
Abreviere	Boo
Observație
(Epoca J2000.0)
Ascensie dreaptă	Între 13h 35m 49s și 15h 49m 28s
Declinație	Între +7° 21′ 38″ și +55° 02′ 42″
Suprafață	907 grd² (Locul 13)
Vizibilitate	Între 90° N și 50° S
Trecere la meridian	15 iunie, 21h00
Stele
Strălucitoare (m≤3,0)	3 (α, ε, η)
Vizibile cu ochiul liber	148
Bayer / Flamsteed	55
Apropiate (d≤16 al)	0
Cea mai strălucitoare	α Bootis (Arcturus) (-0,04m)
Cea mai apropiată	Wolf 498 (17,71 al)
Obiecte
Obiecte Messier	0
Ploi de meteori	Bootidele de ianuarie, Bootidele de iunie, Quadrantidele
Constelații învecinate	Câinii de Vânătoare Părul Berenicei Coroana Boreală Dragonul Hercule Șarpele Fecioara Ursa Mare
Modifică text

Boarul (Bootes potrivit terminologiei latine a Uniunii Astronomice Internaționale^[1]) este o constelație vizibilă în emisfera nordică sau boreală. În limba română, această constelație mai este cunoscută și sub numele de Văcarul.^[2][3]

Cel mai simplu mod de recunoaștere este prelungirea cozii constelației Ursei Mari.

Constelația este situată între 0° și +60° declinație. Numele provine de la grecescul Βοώτης, Boōtēs, însemnând cioban sau plugar (literal: „conducător de boi”). Această constelație este una dintre cele 48 de constelații descrise de către astronomul Ptolemeu în preajma secolului al II-lea și face parte, azi, din grupa celor 88 de constelații moderne.

Constelația Boarului conține a treia stea ca luminozitate de pe cerul nopții, și anume Arcturus.

Această constelație poartă numele de Boarul / Bootes de mult timp (a fost compilată sub această denumire de Aratos din Soli^[4], apoi de Ptolomeu), totuși este dificil să se spună „pe cine” reprezintă acest Boar. Potrivit unei versiuni, ar fi vorba de un țăran care-și conduce cei șapte boi (septem triones) din constelația Ursa Mare cu ajutorul câinilor săi Chara și Asterion (din constelația Câinii de Vânătoare). Boii ar fi legați de axa polară, iar Boarul ar perpetua rotația cerului.

Boarul ar putea fi semizeul Philomelos, inventatorul plugului, lucru ce i-a plăcut mamei sale Demeter, zeița secerișului, care l-a fixat pentru totdeauna pe bolta cerească.

Vechea constelație Mons Maenalus („Muntele Manalus”), creată de Johannes Hevelius, se afla între Fecioara și Boarul, la sud de Boar. Din păcate, aceasta nu a fost prea populară și nici nu a existat mult timp, deoarece era o constelație formată din stele foarte palide și greu de văzut cu ochiul liber.

În trecut, ciobanii români care se uitau la cerul înstelat considerau constelația Boarului ca fiind Ucigă-l Toaca sau Dracul, și adevărul este că, într-adevăr se aseamănă (Boarul conține și două coarne; o pereche este formată din Coroana Boreală, iar cealaltă dintr-o înșiruire de stele ce merge spre Carul Mare).

În anticul Babilon, stelele constelației Boarului erau cunoscute sub numele de SHU.PA. Ele au fost descrise ca aparținând unei constelații a zeului Enlil, care era liderul pantenonului babilonian și patronul special al agricultorilor babilonieni.

În volumul Tristele, Cartea I, Cântul IV (Între dor și frică) al poetului Ovidiu:

„Văcarul, paznic Ursei, în mare se scufundă
Și, iată, vînzolește al apelor senin,
Iar eu despic cu nava noianul cel ionic!^[5]”

Steaua cea mai strălucitoare a constelației este α Bootis (Arcturus), care se situează în prelungirea cozii Ursei Mari. Numele său, în greaca veche semnifică „Paznicul Urșilor”.

α Bootis este o gigantă orange, cu un diametru de 30 de ori mai mare decât Soarele; este a 4-a cea mai strălucitoare stea văzută de pe Terra.

Arcturus este unul dintre vârfurile asterismului cunoscut sub numele de Triunghiul de Primăvară, celelalte două vârfuri fiind reprezentate de către stelele α Virginis (Spica) și β Leonis (Denebola).

Izar (ε Bootis), „Brâul” în arabă, este o stea stea dublă separabilă într-o stea principală portocalie de magnitudine 2,7 și un companion albastru-verde de magnitudine 5,12. Ea este cunoscută și sub denumirea din latină Pulcherima: „Cea mai frumoasă”.

Muphrid (η Bootis), „Solitara” în arabă, este o stea de culoare și temperatură destul de asemănătoare Soarelui nostru, dar al cărui proces de fuziune a hidrogenului s-a terminat de puțin timp. Muphrid se află, prin urmare, într-un proces tranzitoriu înainte de a deveni o gigantă roșie.

Muphrid este o stea dublă. Companionul său, probabil o pitică albă, se învârte în jurul ei în 1,35 ani.

Boarul este bogat în stele destul de strălucitoare, dispuse urmând o configurație destul de ușor de recunoscut și un anumit număr din aceste stele poartă un nume: Nekkar (β Bootis), „Conducătorul Boilor” în arabă (un nume similar cu cel al stelei Arcturus), este o stea gigantă pe punctul de a începe fuziunea nucleului său de heliu, Seginus (γ Bootis), Asellus Primus (θ Bootis) și Alkalurops (μ Bootis).

τ Boötis, o stea relativ asemănătoare Soarelui nostru, este orbitată de planeta masivă Jupiter fierbinte τ Boötis Ab. Este una dintre planetele extrasolare descoperite și este una dintre cele mai studiate în momentul de față.

Totodată, constelația Boarului găzduiește un mare număr de stele duble, spre deliciul astronomilor amatori, care le privesc de obicei primăvara și vara.

• NGC 5466 este un roi globular deschis ce poate fi observat prin ocularele celor mai multe telescoape. Acesta a fost descoperit de către William Herschel la 17 mai 1784.
• Vidul Boarului este o secțiune foarte vastă a spațiului intergalactic, dar care conține foarte puține galaxii vizibile momentan. Bineînțeles, acest vid este situat în zona constelației Boarului.
• Galaxia pitică Boarul (Boo I dSph) este un palid satelit a galaxiei noastre, Calea Lactee. Această galaxie pitică este situată la 197.000 de ani-lumină, sau 60 de kiloparseci de Pământ.

• ro Martin Rees, Universul, ghid vizual complet, coordonator [...], Traducere din limba engleză de Ana-Maria Negrilă-Chisega, Liana Stan, Enciclopedia RAO 2008, București, 512 de pagini. ISBN 978-973-717-319-5
• ro Marcel Jinca, Aurelia Idita, Stele și constelații, Ghid pentru observarea stelelor și a corpurilor de cer profund, Bumbești-Jiu, 2014, 216 pagini + Atlas stelar + CD ISBN 978-973-0-16848-8
• en Michael E. Bakich, The Cambridge Guide to the Constellations, Cambridge University Press, 1995. ISBN 0-521-44921-9
• en Milton D. Heifetz; Wil Tirion, A Walk through the Heavens: A Guide to Stars and Constellations and their Legends, Cambridge University Press, 2004. ISBN 0-521-54415-7
• it AA.VV., Astronomia - Dalla Terra ai confini dell'Universo, Fabbri Editori, 1991.
• Publius Ovidius Naso, Scrisori din exil; În romînește de Teodor Naum; Studiu introductiv și comentarii de N. Lascu, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1957.

• Lista celor mai strălucitoare stele

Portal astronomie

v • d • m Stele din Boarul Bayer α (Arcturus) • β (Nekkar) • γ (Seginus) • δ • ε (Izar) • ζ • η (Muphrid) • θ (Asellus Primus) • ι (Asellus Secundus) • κ (Asellus Tertius) • λ • μ (Alkalurops) • ν1 • ν2 • ξ • ο • π • ρ • σ • τ • υ • φ (Ceginus) • χ • ψ • ω • b • c • d • e • f • g • h (Merga) • i • k • A Flamsteed 1 • 2 • 3 • 4 (τ) • 5 (υ) • 6 (e) • 7 • 8 (η, Muphrid) • 9 • 10 • 11 • 12 (d) • 13 • 14 • 15 • 16 (α, Arcturus) • 17 (κ, Asellus Tertius) • 18 • 19 (λ) • 20 • 21 (ι, Asellus Secundus) • 22 (f) • 23 (θ, Asellus Primus) • 24 (g) • 25 (ρ) • 26 • 27 (γ, Seginus) • 28 (σ) • 29 (π) • 30 (ζ) • 31 • 32 • 33 • 34 • 35 (ο) • 36 (ε, Izar) • 37 (ξ) • 38 (h, Merga) • 39 • 40 • 41 (ω) • 42 (β, Nekkar) • 43 (ψ) • 44 (i) • 45 (c) • 46 (b) • 47 (k) • 48 (χ) • 49 (δ) • 50 • 51 (μ, Alkalurops) • 52 (ν1) • 53 (ν2) • 54 (φ, Ceginus) • 1 Ser Stele apropiate Wolf 498 • 2MASS 1503+2525 • ξ • SDSS J1416+1348 Lista stelelor

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Boarul