Béla Guttmann

Béla Guttmann
Informații generale
Data nașterii	27 ianuarie 1899(1899-01-27)[1]
Locul nașterii	Budapesta, Austro-Ungaria[1]
Data decesului	28 august 1981 (82 de ani) [1]
Locul decesului	Viena, Austria[1]
Post	Mijlocaș[2]
Cluburi de juniori
Ani	Club
1917–1919	Törekvés
Cluburi de seniori*
Ani	Club	Ap	(G)
1919–1921	MTK Budapesta
1922–1926	Hakoah Viena	96	(8)
1926	Brooklyn Wanderers
1926–1929	New York Giants	83	(2)
1929–1930	New York Hakoah	21	(0)
1930	New York Soccer Club	22	(0)
1931–1932	Hakoah All-Stars	50	(0)
1932–1933	Hakoah Viena	4	(0)
Echipa națională#
Ani	Țară	Ap	(G)
1921–1924	Ungaria[1]	4	(1)
Echipe antrenate
1933–1935	Hakoah Viena
1935–1937	Twente
1937–1938	Hakoah Viena
1938–1939	Ujpest
1945	Vasas Budapesta
1946	Ciocanul București
1947	Ujpest
1947–1948	Honvéd Budapesta
1949–1950	Padova
1950–1951	Triestina
1953	Quilmes
1953	APOEL
1953–1955	Milan
1955–1956	Vicenza
1956–1957	Honvéd Budapesta
1957–1958	Sao Paulo
1958–1959	Porto
1959–1962	Benfica
1962	C.A. Peñarol
1964	Austria
1965–1966	Benfica
1966–1967	Servette
1967	Panathinaikos
1973	Austria Viena
1973	Porto
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern la data de 10 mai 2006 # Selecții și goluri la națională până la data de 10 mai 2006
Modifică date / text

Béla Guttmann (n. 13 martie 1900, Budapesta, Austro-Ungaria – d. 28 august 1981, Viena, Austria) a fost un fotbalist și antrenor maghiar de fotbal. Ca fotbalist a jucat la câteva cluburi și la echipa națională de fotbal a Ungariei. Guttmann este mai mult cunoscut pentru activitatea sa de antrenor, conducând echipe ca AC Milan, São Paulo FC, FC Porto, Benfica, C.A. Peñarol și Maccabi București. Cel mai mare succes l-a avut cu Benfica, pe care a condus-o spre cucerirea a două Cupe Europene în 1960–61 și 1961–62. A fost evreu și a fost deportat de către naziști într-un lagăr de muncă, fiind supraviețuitor al Holocaustului.

Alături de Márton Bukovi și Gusztáv Sebes, Guttmann a format triumviratul antrenorilor maghiari radicali, care au introdus schema 4–2–4 în fotbal și de asemenea el este considerat a fi mentorul lui Eusébio.

În 1958, Guttmann a venit în Portugalia, unde urma să petreacă cea mai de succes perioadă din cariera sa. A preluat echipa FC Porto și a câștigat chiar din primul sezon Campionatul Portugaliei în 1959. La finele sezonului el a trecut la echipa rivală Benfica. Aici el a demis imediat 20 de jucători seniori, promovând în schimb jucători de la echipa de tineret.

Sub conducerea lui Béla Guttmann, Benfica a câștigat campionatul Portugaliei în 1960 și 1961, și Cupa Campionilor Europeni în două ediții la rând - 1960–61 și 1961–62. În 1961 Benfica a învins Barcelona cu 3–2 în finală, iar în 1962 ea și-a apărat titlul, reușind să revină de la scorul de 2–0 și 3–2, ca într-un final s-o învingă pe Real Madrid cu 5–3.^[3]

În această perioadă la Benfica a evoluat și renumitul Eusébio. Legenda spune că Guttmann a semnat cu Eusébio după o întâlnire întâmplătoare într-o frizerie. Așezat lângă Guttman era José Carlos Bauer, unul din succesorii săi la São Paulo. Echipa braziliană era atunci într-un turneu în Portugalia. Bauer a menționat un jucător remarcabil pe care el l-a văzut în timpul unui turneu în Mozambic. Eusébio de asemenea atrase interesul celor de la Sporting Lisabona. Guttman a acționat rapid și l-a transferat pe puștiul de 19 ani la Benfica.^[4]

După Finala Cupei Campionilor Europeni 1962, Guttmann s-a apropiat de consiliul de directori ai lui Benfica, cerând o majorare de salariu. Totuși, în pofida succesului obținut de club datorită lui, majorarea i s-a refuzat. Părăsind Benfica, Guttman ar fi blestemat clubul, declarând "Nici în o sută de ani de acum încolo, Benfica fără mine nu va fi campioană a Europei". De atunci Benfica a pierdut consecutiv toate cele opt finale europene în care a jucat, inclusiv 5 finale ale Cupei Campionilor Europeni (1963, 1965, 1968, 1988 și 1990), și trei finale de Cupa UEFA/UEFA Europa League (1983, 2013 și 2014).^[5] Înainte de finala din 1990, care s-a jucat în Viena, unde Guttmann a fost îngropat, Eusébio chiar s-a rugat la mormântul său și a cerut ca blestemul să fie rupt.^[6]

Pentru a sărbători cea de-a 110-a aniversare a lui Benfica, o statuie a lui Béla Guttman ținând cele două Cupe Europene ale sale a fost dezvelită. Statuia realizată de sculptorul maghiar László Szatmári Juhos a fost plasată la ușa 18 a arenei Estádio da Luz.^[7]

MTK Hungária FC

• Prima Ligă a Ungariei (2): 1919–20, 1920–21

SC Hakoah Wien

• Bundesliga Austriacă (1): 1924–25

New York Hakoah

• National Challenge Cup (1): 1929

Újpest FC/Újpesti TE

• Prima Ligă a Ungariei (2): 1938–39, 1946–47
• Cupa Mitropa (1): 1939

São Paulo

• Campeonato Paulista (1): 1957

Porto

• Campionatul Portugaliei (1): 1958–59

Benfica

• Cupa Campionilor Europeni (2): 1960–61, 1961–62
• Campionatul Portugaliei (2): 1959–60, 1960–61
• Cupa Portugaliei (1): 1961–62

C.A. Peñarol

• Primera División de Uruguay (1): 1953 (a antrenat la începutul sezonului)

General

• Wilson, Jonathan (2006). Behind The Curtain – Travels in Eastern European Football. Orion Publishing Group. ISBN 978-0-7528-6907-0. 
• Radnedge, Keir (2005). 50 Years of the European Cup and Champions League. Carlton Publishing Group. ISBN 978-1-84442-529-7. 
• Castro, Ruy (2005). Garrincha: The Triumph and Tragedy of Brazil's Forgotten Footballing Hero. Yellow Jersey Press. ISBN 978-0-224-06433-0. 

• Materiale media legate de Béla Guttmann la Wikimedia Commons
• Guttmann at United States Soccer Hall of Fame
• Guttmann at www.jewsinsports.org
• Guttmann at www.jewishsports.net
• A Guttmann these days is hard to find by Jonathan Wilson
• Unofficial International Appearance
• UEFA biography Arhivat în 8 aprilie 2006, la Wayback Machine.
• Biographical article on Guttmann, Bremen University (in German)